Poetul naturii și al omului de la țară, George Coșbuc s-a născut în satul Hordou, jud. Bistrița-Năsăud. Poet, prozator, traducător. Era al optulea din cei doisprezece copii ai preotului Sebastian Coșbuc.
Primul volum „Balade și idile”, apărut în 1893, îl aduce pe Coșbuc în centrul vieții literare din acea perioadă. Volumul conține balade de inspirație națională (Ștefăniță-Vodă), germană, greco-latină și arabă (El-Zorab, Regina ostrogoților) și idile, care descriu satul românesc cu tradițiile și obiceiurile lui. În acest volum sunt incluse Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, La oglindă, Vara. „Vara este triumful soarelui în poezia lui Coșbuc și în poezia românească.” (G. Ibrăileanu) „Cât de frumoasă te-ai gătit,/Naturo, tu! Ca o virgină/ Cu umblet drag, cu chip iubit!/ Aș vrea să plâng de fericit,/ Că simt suflarea ta divină,/ Că pot să văd ce-ai plăsmuit!/ Mi-e inima de lacrimi plină,/ Că-n ea s-au îngropat mereu/ Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!” (Vara)
Ca și în cazul poeziei lui Eminescu sau Arghezi, poezia coșbuciană este străbătută de câteva teme majore: natura și iubirea, marile evenimente ale satului, revolta socială și evocarea trecutului istoric și a Războiului de Independență.
Coșbuc, George. Fire de tort. – Chișinău, 1996. – 295 p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 