Recenzii de carte

Sunteți in cautare de impresii despre o anumita carte? Dacă da, atunci noi vă invităm să descoperiți recenziile de cărți scrise de cititorii și bibliotecarii filialei noastre. Sunt scrise cu suflet.

Poftă bună la o carte bună!

,,Portocalele verzi,” autor Vitali Cipileaga

Cartea ,,Portocalele verzi” de Vitali Cipileag a fost una dintre cele mai savuroase lecturi din acest sfârșit de toamnă.

Protagonista acestui roman, Adriana, o fată de 26 ani, suferă de o boală extrem de rară și foarte misterioasă, pentru care încă nu există încă un tratament exact. Tatăl ei devine din ce în ce mai îngrijorat pentru starea fiicei sale. Din acest motiv Adriana este impusă să ia o mulțime de pastile. Misterul în sine al cărții și adevărul pe care Adriana vroia cel mai mult să-l afle era motivul soarții tragice a mamei și a bunicii sale, care au decedat la vârsta de 27 ani.

Pe parcursul romanului putem observa cum starea Adrianei se înrăutățeste și cum aceasta este urmărită de un șarpe, care îi agravează și mai mult starea de bine. Viața eroinei se schimbă când îl întâlnește pe Eldar, un tânăr cu care aceasta descoperă dragostea adevărată.

,, — Șarpe, ce se ascunde în livadă?
—  Trădare. Minciună. Pedeapsă. Moarte.
Mesajele lui îmi străpung urechile, iar ecoul țiuie asurzitor în timpane.
—  Oprește-te!
—  Totul ține de alegeri. Cât de mult ești dispusă să pariezi pe oamenii tăi? Ce ai spune despre ei dacă i-ai cunoaște cu adevărat, în cele mai ascunse locuri ale sufletului lor? Ce alegere ai face? Dacă vrei să afli ce se ascunde cu adevărat în livadă, asumă-ți furtuna pe care o vei semăna. Eu pot să-ți ofer cunoașterea pe tavă, dar care ar mai fi lecția învățată? Oamenii sunt mai vicleni decât șerpii. Caută răspunsuri în ei.”

Dacă doriți să aflați ce s-a întâmplat de fapt cu mama și cu bunica Adrianei, ce mistere se ascund în livada de portocali, care este rolul portocalelor verzi și al șarpelui, ce adevăr tăinuiește tatăl acesteia – vă invităm la lectură.

(Cristina Coșciug)

,,Fata cu palton albastru”, autor Monica Hesse

Cartea ,,Fata cu palton albastru” de Monica Hesse – o carte despre sacrificii, iubire, familie, prieteni și război.

Acțiunea se petrece în Amsterdam, în luna ianuarie a anului 1943. Hanneke, eroina cărții, este o tânără care muncește și legal, dar și pe piața neagră, pentru a-și întreține familia. Ea cunoaște riscurile meseriei, dar învățase să și le asume. Nemții nu le dădeau de ales. Moartea prindea peste tot. Hanneke a învățat cum să evite un control, care ar fi putut descoperi lucrurile ascunse în coșul bicicletei. Juca foarte bine rolul fetiței prostuțe, incapabile să facă ceva în afara legilor. Zilele eroinei erau o rutină, până când într-o zi una dintre clientele, căreia îi livra marfă ilegală îi cere lui Hanneke să o ajute. Doamna Janssen, o bătrânică cu suflet mare, a ascuns în casă o fată evreică. Într-o zi fata a dispărut fără nicio urmă. Singurele detalii pe care le poate oferi despre ea sunt numele, îmbrăcămintea pe care o purta în momentul dispariției și părul. Mirjam Roodveldt purta un palton albastru, de culoarea cerului, părul brunet, cârlionțat.

   ,, –    Am nevoie de tine ca să găsesc o persoană, repetă ea, văzând că nu răspund.
– Nu înțeleg.
– Pe cineva care înseamnă mult pentru mine.” (pag. 2)

Viața lui Hanneke se schimbă radical din momentul în care decise să o ajute pe doamna Janssen. Ea este deshisă să facă tot posibilul pentru a o găsi pe Mirjam. Își dorește asta de dragul doamnei Jessen. De asemenea, simte că, dacă ar salva-o pe Mirjam de la moarte, ar fi mai împăcată cu sufletul ei. De ce? Pentru că Hanneke se simte responsabilă pentru moartea iubitului ei, Bas, care a fost ucis pe front. Pierderea marii ei iubiri a schimbat-o pe Hanneke într-atât, încât acum detestă nemții.

,, Prima oară când mi-am dat seama că-l iubesc pe Bas:
El avea șaisprezece ani, eu cincisprezece…
Eu m-am strâmbat și el m-a sărutat, după care ne-am dus să ne luăm înghețată, într-o relație aflată la începutul ei minunat, într-o lume mai apropiată de sfârșit decât știuserăm noi vreodată.”

Vă recomand romanul „Fata cu palton albastru”, în special dacă vă plac cărțile care au ca subiect dragostea de familie, prietenia devotată, iubirea sinceră și nevinovată, devotamentul, curajul, și războiul.

Hesse, Monica „Fata cu palton albastru”, 2018.

(Cristina Coșciug)

„Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele DOR,” autor Viorica Covalschi

  Am rămas impresionată de cartea  „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele DOR,” autor Viorica Covalschi, inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește.”  Am citit-o, cum s-ar zice, dintr-o răsuflare. M-am simțit copilul de cândva, căruia îi plăceau nespus de mult poveștile… Vă spun și de ce mi-a plăcut atât de mult frumosul basm:

• L-am îndrăgit din toată inima pe eroul principal, Zimbrișor. E atât de bun la suflet, sincer, curajos, prietenos, responsabil …„Își iubea părinții. Iubea o galaxie, o bufniță și o voce care plângea”( p. 20)  Lecția care ne-o lasă tuturor e una de neprețuit  – să lăși după sine urme frumoase. „Fiecare dintre noi își are drumul său în viață, un zimbru nu se abate niciodată din drumul lui spre soare” (p.8) „Fiecare în lumea asta trebuie să-și urmeze calea, iar eu nu vreau să renunț la drumul meu, chiar dacă mi-i foarte greu…”(p.21)
• Ne mai învăță povestea cât de mult valorează o prietenie adevărată. „De când venise pe lume, bufnița îl îndrăgise atâta, de ți se părea că nu există prietenie mai trainică…”( p.11) „El știa: prieteniile mari trăiesc în taine și în ritualuri mici, iar ei aveau secretele lor și erau fericiți.”( p.12) „Prieteniile mari, care s-au clădit în copilărie, nu se uită niciodată..”( p.20)
• Relația părinți-copii e una emotivă,strânsă,sinceră și plină de afecțiune și dragoste.„Chiar dacă avea copite puternice și coarne mari, Zimbrul cel Falnic se lăsa alintat de zimbroaică. Ei îi mai plăcea să-l ciupească uneori de cornul cel mic și să-l alinte ca în copilărie. Lui îi plăcea să fie îmblânzit și răsfățat, știa că dragostea asta îl va întări. Pentru că nu există alta în lume.” (P.20)
• Dar ce face Bunătatea? O transformă chiar și pe fioroasa vrăjitoare Joimărița (care făcea farmece și le presăra prin toată pădurea) în una bună. „Și, dintr-o dată, o bunătate nemaivăzută puse stăpânire pe vrăjitoare și din ochii ei începuseră să se rostogolească lacrimi. Bătrâna plângea. Era pentru prima oară când simțea gustul sărat al plânsului.”( P.36)
•  Te încântă și superbul stil al autoarei! Cuvintele magice se rostogolesc pe foaie, transformându-se în metafore, comparații, epitete… nu poți să nu le simți vraja. „În noaptea aceea tainică, luna ardea pe cer ca o portocală arămie” (p.5) „Am fost pe munte, să văd cum înfloresc tainele, jupâneasă bufniță” (p.10) „Un izvor cu o apă ca de cristale curgea la vale…(p.14) „Era un început de toamnă, iar frunzele abia începeau să se rumenească” (p.20) „Vântul urla ca un balaur cu trei capete” (p.28) „Afară râdea cu poftă Primăvara” (p. 55)
• Și încă ceva important dăinuie în poveste – DORUL!  Dorul de casă, de țară, de părinți, de oamenii dragi, de prieteni…„Se pare că m-am îmbolnăvit de boala tainică despre care îmi povestise tata, se pare că m-am îmbolnăvit de DOR! . (p.16) „Nu te teme dragul tatei, aceasta este cea mai frumoasă boală din lume, – Dorul” (p. 8)
• Vreau să cred că dorul meu, al tău, al tuturor oamenilor de bună credință față de țara noastră dragă  se trage tocmai de la Zimbrișor-Cornișor, care întruchipează un Munte de DOR, Dragoste,  Prietenie și Fapte Bune! „.În locul cela crescu un pom cu mere,  dătător de iubire și de speranță, un pom al vieții… Iar de acolo și până la muntele DOR se întinse o țară mare-mare.” (P.57)

Vă îndemn să citiți această carte plină de valori, dragi copii ai Chișinăului!

(Aliona Nosatîi)

,,Acolo unde femeile sunt regi”, autor Christie Watson

,,Acolo unde femeile sunt regi”, autor Christie Watson – o carte care cuprinde o poveste dramatică, punând accent pe diferențele culturale și legătura strânsă dintre o mama și copilul ei.

Romanul relatează povestea unui băiat nigerian, Elijah – personajul principal, care la ai săi sapte ani este nevoit să trăiască în grija asistenților sociali. El crede că este un băiat rău și că înăuntrul său viețuiește un vrăjitor care îi dictează să facă doar lucruri rele. Ricardo, un asistent social foarte apropiat  lui Elijah, vorbește cu el și îi zice contrariul, adică că este un băiețel foarte bun.

,,Dar, în realitate, Elijah știa că Ricardo se înșela în toate privințele. Chioma nu putea să-l ajute – indiferent cine-o fi ea. Ricardo nu trebuia să-l fi luat de la Sue și Gary. Ricardo greșea când spunea că Elijah era un băiat bun. Și se înșela în privința vrăjitorilor. Dar nu era vina lui. Nici măcar nu era nigerian, așa că de unde să știe el de vrăjitori? Elijah știa. Îl auzea tot timpul pe vrăjitor, amestecat cu vocea Mamei, care șoptea: Micuțul meu nigerian, o mie de stele îți luminează chipul. Elijah nu știa multe lucruri… însă de două lucruri în viață era absolut sigur: Mama lui îl iubea.Și vrăjitorii existau de-avăratelea.”

Elijah a fost luat de către asistenții sociali, pentru că a fost supus unor rele tratamente, mai precis abuzuri ritualice de către mama sa naturală Deborah. Băiatul trece de la un asistent la un altul până când este adoptat de către o familie care nu putea avea copii, Nikki și Obi. Astfel, el ajunge în sânul unei familii adevărate, cu părinți care foarte repede l-au îndrăgit, cu un bunel grijuliu, cu o mătușă deosebită și cu o verișoară care îi devine cea mai bună prietenă. Toți acești oameni devin familia lui Elijah. Toți îl iubesc și îi doresc doar binele. Cu toate acestea băițelul dorea foarte mult să fie cu mama lui biologică, dar acest lucru este imposibil. Din această cauză Elijah suferă enorm.

Romanul cuprinde și scrisorile trimise de Deborah, mama naturală a lui Elijah.

,,Elijah, scumpul meu fiu,

Vreau să îți povestesc despre viața ta. Fiecare om are o istorie înăuntrul său, care începe de dinainte ca el să se nască, iar istoria ta este mai mare decât le va fi dat motora să trăiască. Ei spun că nu ar trebui să îți povestesc unele lucruri și că vorbele pot răni urechiușele unui copil, dar, băiatul meu drag, între o mamă și fiul ei nu există secrete. Copilul a văzut pe dinăuntru trupul mamei lui…”

Un roman extraordinar care vorbește despre cât de fragil poate fi sufletul unui copilaș, dar și cât de puternic.

Watson, Christe ,,Acolo unde femeile sunt regi”

(Cristina Coșciug)

„Povești impertinente și apocrife” de Andrei Cornea

Subiectul acestei cărți este despre noi. Andrei Cornea scrie despre lumea în care trăim și despre problemele cu care ne confruntăm.

Sensul profund al acestor povești impertinente este unul blând, filozofic, de înțelegere a destinului uman. Fiecare poveste își are farmecul ei și o notă de reflectare asupra lumii ce ne înconjoară. Este o literatură de calitate prin rafinamentul, umorul și inteligența ce o caracterizează.

Expresii care nu se uită ușor, le găsim ușor în fiecare poveste. Iată câteva dintre ele:

• „Există un loc în cer unde se scrie Cartea Vieții.”
• „Oamenii sunt cei care au născocit cărțile. Tot ei sunt cei care le-au scris, le-au citit, discutat, ba chiar și uneori – pus pe foc.”
• „O arătare palidă și slăbănoagă, parcă stând să-și dea duhul în orice clipă, dar cu ochi frumoși – asta-i Libertarea.”
• „După ce-și aruncă privirea în adânc, rămase încremenit și nu se mai desprinse niciodata din locul acela: căci din întunericul ei îl privea – albastru și senin – un ochi de cer.”

Vă îndemn să citiți această carte profundă!

(Umaneț Gabriela)

Bătălia cărților: „Și soarele e o stea ” de Nicola Yoon

,,Şi soarele e o stea” este o poveste de dragoste dintre Natasha și Daniel. Ei sunt cât se poate de diferiţi, dar se simt bine împreună. Natasha încearcă să-și salveze familia înainte ca aceasta să fie deportată înapoi în Jamaica. Daniel încearcă să își facă părinţi mândri și să îndeplinească așteptările lor. Naraţiunea se schimbă de la Natasha la Daniel, astfel cititorul are ocazia să privească situațiile și să le simtă din perspectiva fiecăruia dintre ei. Dar mai sunt și alte personaje care își spun povestea.

Natasha este o adolescentă cu o fire pragmatică. Nu crede în soartă, crede în știință și în fapte clare şi demonstrabile. Aceasta e o zi dificilă și nu prea bună pentru ea, deoarece urmează să fie deportată împreună cu familia ei în Jamaica peste doisprezece ore.

,,– Tu ce vrei să te faci când vei crește mare?
– Specialist în prelucrarea și analiza datelor, răspunde ea fără pic de ezitare.” (p. 100)

Daniel este un visător incurabil, cu o pasiune deosebită pentru poezie. Pentru el această zi nu e una oarecare, pentru că are un interviu care îi va hotărî viitorul. Are o dilemă: o va lua pe calea care-i va mulţumi pe părinţii săi, sau se va dedica pasiunii sale, poezia?

,,– Prima întrebare e prea dificilă, zice el. Hai să încercăm cu a doua: Ți-ar plăcea să fii celebră: În ce fel?
– Tu primul, îi spun.
– Mi-ar plăcea să fiu un poet suprem celebru.
Sigur că da. Fapt observabil: Este un romantic incurabil.” (p. 93)

Pentru niciunul dintre ei nu este tocmai momentul să se îndrăgostească. Şi totuşi Natasha şi Daniel ajung să simtă dragoste unul pentru celălalt în cele câteva ore pe care le petrec împreună.

,,– Când facem chestia aia cu uitatul unul în ochii celuilalt? o întreb.
Dă ochii peste cap exact când voiam să mă uit în ei.
– Mai târziu. După interviul tău, zice ea.
– Nu-ți fie frică, o tachinez eu.
– De ce să-mi fie frică? Nu e de văzut decât iris și pupilă.
– Ochii sunt oglinda sufletului, o contrazic eu.
– Prostii, zice ea.”  (p. 269)

Carte ne surprinde cu o dragoste care se naște într-o singură zi. O poveste de dragoste emoţionantă, care cu sigurață va rămâne în imima cititorilor.

Cartea „Și soarele e o stea” este inclusă în concursul „Bătălia cărților” pentru categoria de vârstă 15-18 ani. Vă invităm la lectură!

Yoon, Nicola ,,Și soarele e o stea”. – București: Youngart, 2017. – 333 p.

(Cristina Coșciug)

Publicitate