Nu poate fi înfrânt omul dacă iubește tot ce-l înconjoară – marea, cerul, pământul, păsările, delfinii etc. E singur, dar nu disperă, căci se simte ocrotit de strămoși, la orice pas chibzuește, dacă ei i-ar accepta sau nu fapta pe care are de gând s-o execute. Și nu răspunde cu cruzime celora, care i-au făcut rău, aceasta e fata Karana, un Robinson Crusoe de gen feminin. „Insula delfinilor albaștri” face parte din colecția „Cărțile de aur ale copilăriei”, dar, cu adevărat, este o carte pentru toate vârstele. Lectura ei captivează datorită peisajelor neobișnuite, flora și fauna insulei se deosebește mult de cea a continentului. Iar marea contemplată de eroină pe timp de ploaie, furtună – liniștită sau zbucimată – crează imagini tulburătoare. Comportamentul animalelor îmblânzite de această fată curajoasă e aproape unul uman: ele nu uită că au fost salvate de la moarte și îi devin adevărați prieteni. Finalul romanului de aventură este unul fericit: Karana îți ia cele mai de preț lucruri pe care le are – fusta din pene de cormoran și pelerina din blană de vidră, și pleacă cu corabia pe mare, după optsprezece ani de trai pe o insulă nelocuită. Vă îndemnăm să citiți această carte, n-o să regretați!
O’Dell, Scott. Insula delfinilor albaștri. – București, 2015. – 222p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 