cărți jubiliare

Cărți jubiliare: „Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu – 150 de ani de la publicare

1872 este anul intrării lui Eminescu la Societatea Junimea. La 1 septembrie citește la Junimea nuvela Sărmanul Dionis, care genează interpretări controversate.

Prin conținutul grav, având în prim-plan dorința de cunoaștere a spațiului și timpului, precum și meditații asupra relației dintre subiectiv și obiectiv, nuvela eminesciană deschide noi perspective dezvoltării prozei fantastice cu profunde implicații filozofice. Ea prezintă aventurile neobișnuite parcurse de un erou cu o dublă identitate: Dan-Dionis.

Dionis, un tânăr copist, are o situație materială modestă, deși provine dintr-o familie aristocratică, învăluită de mister. Tatăl său, care a trăit în casa unui bătrân preot, o iubește pe fiica acestuia Maria, din dragostea lor născându-se Dionis. Aflând că testamentul așteptat nu-i este favorabil, tatăl său face un șoc și moare într-un spital de alienați, așa încât Dionis a fost crescut de mama sa prin mari sacrificii. Dionis moștenește de la tatăl său un tablou-portret din tinerețe în care copilul își regăsea propriile trăsături, purtând cu acesta dialoguri imaginare, fascinat de albastrul ochilor adânci.

Pasionat de filozofie și de cărți veci, într-o seară ploioasă de toamnă, Dionis încearcă descifrarea unei cărți bizantine de astrologie pe care o împrumutase de la anticarul Ruben. Lectura o face mai mult la lumina lunii, mica lumânare consumându-se. Surprins de acordurile muzicale ale unui clavir, ce se aud prin fereastra deschisă a casei vecine, vede portretul îmbrăcat în alb al unei fete, o adevărată reverie care însă se cufundă brusc în întuneric.

Încercând să descifreze semnul astrologic al cărții, Dionis se transpune în vremea lui Alexandru cel Bun, sub chipul călugărului Dan, ca elev al dascălului Ruben, de la Academia din Socola. Mărturisește dascălului că are revelația de a fi trăit într-o lume modernă sub nume de Dionis. Este încurajat de dascălul său în a continua o asemenea experiență și la îndemnul acestuia, pleacă într-o călătorie cosmică. După ce Dan și iubita lui ajung în lună, eroul, ca un artist romantic, dă frâu nestingherit uriașelor sale impulsuri demiurgice, schimbând structura cosmosului chiar, punând doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului. Ba chiar, ultime răsunete ale titanismului tineresc, își fac palat din șiruri întregi de munți. În răstimpurile de odihnă, îndrăgostiții făceau plimbări pe uscat sau pe ape. căsătoria simbolizează împlinirea în plan uman prin dragoste.

Finalul nuvelei, ca de altfel și începutul, proectează ipotezele unei gândiri filozofice: „… și tot astfel, dacă închid un ochi, văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș ave trei ochi, aș vede-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș ave, cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar pare mai mari. „

Comentând valorile nuvelei ca densitate de idei filozofice, G. Călinescu atrage atenția asupra faptului că prin iluzivitatea lumii, Eminescu „înțelegea modul nostru finit și succesiv de a percepe Universul, care în Dumnezeu există sub speța eternului. Ceea ce este panteism. ” Sărmanul Dionis este și o nuvelă faustiană, afirmă G. Călinescu „fiindcă eroul recurge la o operație magică, întorcând filele astrologiei din șapte în șapte pagini, spre a sili Divinitatea să-i deschidă porțile Absolutului.”

Literatura română. – Chiținău, 2001. – 524 p.

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s