Pentru Republica Moldova Teatrul de Operă și Balet reprezintă o conștientizare la nivel superior a valorificării spirituale a esenței naționale a poporului. Idea fondării unei instituții teatrale a devenit realitate la mijlocul sec. XX. Etapele timpurii ale belcantului în Moldova sunt marcate de vedete cu renume mondial: L. Lipkovski, M. Cibotari, E. Cuza, A. Antonovski. Începând cu mijlocul anilor ’40, a fost format studioul de operă al Teatrului muzical-dramatic moldovenesc, primele reprezentații ale căruia au fost: Evghenii Oneghin, Madame Butterfly, Demon cu participarea T. Ceban, V. Dragoș, E. Ureche, P. Botezat ș.a.
La 5 iulie 1957, Ministrul Culturii al PSSM, Artiom Lazarev semnează ordinul de constituire a Teatrului Moldovenesc de Stat de Operă și Balet „A. S. Pușkin”, un document epocal pentru dezvoltarea ulterioară a acestei instituții, care urma să îndeplinească o misiune culturală de importanță majoră pentru viața artistică din RSSM: devenind, în timp, un așezământ național de artă etalon, de confirmare a prestigiul culturii noastre muzicale peste hotare.
Primii pași ai noului teatru de operă au fost virtiginoși și fructuoși totodată. Prin spectacolele de operă montate în acei ani, ascultătorii au avut posibilitatea să-i cunoască pe tinerii cântăreț V. Savițki, T. Cuzminov, P. Botezat ș.a.
Debutul anilor ’60 a pus începutul unei noi etape în viața teatrului. În trupă vine o nouă generație, în care un loc de frunte îi aparține tinerei absolvente a Conservatorui Maria Bieșu. Putem afirma cu toată certitudinea că de atunci teatrul trăiește sub înrâurirea harului viguros al acestei cântărețe minunate.
Teatrul se mândrește, pe bună dreptate, cu cântăreții care i-au adus faima binemeritată. În trupa teatrului au activat și continuă să activeze personalități de seamă ale scenei lirice, care au conturat profilul acestei arte: cântăreții V. Dragoș, I. Paulencu, L. Alioșina M. Muntean S. Strezev; dirijorii M. Caftanat, N. Dogotaru, D. Goia, Al. Samoilă; regizorii E. Constantinov, E. Platon; maeștrii de cor V. Condrea, Al. Movilă; maeștrii de balet A. Carpuhin, E. Gârneț; scenografii E. Hămuraru, A. Șubin ș.a. Arta scenei lirice moldovenești este cunoscută în multe țări și se bucură de o înaltă apreciere.
În repertoriul Teatrului un loc de frunte îi revine clasicii italiene. Lumea eroilor lui Rossini și Bellini, Verdi, Puccini, Leoncovallo și Mascagni, transpusă pe scena moldovenească, a devenit un material fertil pentru munca de creație a colectivului pe parcursul mai multor ani. Iar operele lui Ceaikovski, Rimski-Korsakov, Borodin, Musorgski, Rahmaninov sunt parte componentă a repertoriului teatral.
O mare atenție se acordă elaborării tematicii istorice: Petru Rareș de Caudella, Grozovan și Serghei Lazo de D. Gherșfeld, Inima Domnicăi de A. Stârcea, Alexandru Lăpușneanu de Gh. Mustea, Decebal de T. Zgureanu. De rând cu spectacolele de operă, pe afișul teatrului au fost înscrise asemenea capodopere ca Requem de Verdi, Carmina Burana de Orff, Stabat Mater de Rossini.
La 19 mai 2012 a fost decretată Zi de doliu în memoria celei care a fost Primadona Operei Naționale, Maria Bieșu. Printr-o decizie a Guvernului, Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău i-a fost conferit numele Mariei Bieșu, artistă a poporului, cavaler al Ordinului Republicii. Pe parcursul activității sale, Maria Bieșu a cântat în toate ariile principale din spectacolele înscrise în repertoriul Teatrului Național de Operă și Balet. Deși a avut multiple invitații de colaborare în străinătate, marea cântăreață a ales să rămână în țară, ridicând prestigiul Teatrului liric moldovenesc și promovând imaginea țării în lume. În 1990 Maria Bieșu a inaugurat Festivalului Internațional „Invită Maria Bieșu.”
Ea și-a propus ca în fiecare toamnă, Chișinăul să devină un centru al muzicii de operă. „Am iniţiat acest festival autumnal al vedetelor operei şi baletului, gândind că alături de alţi colegi de-ai mei din alte ţări, de alte neamuri, cântând împreună, am putea solidariza oamenii. E ştiut, prin muzică vibrează dorinţa, visul, aspiraţiile lumii spre mai bine, spre pace şi armonie. Or, acum mai mult ca oricînd e nevoie de aceasta. Repet adevărul spus de un om înţelept – Frumuseţea va salva lumea! E şansa noastră cea mare, de ce n-am pune-o în valoare prin tot de facem? Acesta mi-a fost imboldul: să dăruiesc tot ce am mai bun oamenilor”, afirma Maria Bieşu.
Astăzi festivalul a devenit unul dintre principalele simboluri ale culturii din Republica Moldova. Festivalul este o sărbătoare a culturii clasice, a muzicii şi a baletului. Este semnificativ că această mare sărbătoare a apărut în perioada Renaşterii Naţionale, festivalul a precedat suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova. Acest eveniment are loc datorită artiştilor Teatrului Naţional de Operă şi Balet şi în primul rînd primadonei Operei Naţionale, Maria Bieşu, care a fost recunoscută la nivel internaţional ca vedetă a muzicii clasice.
În anul 2007, festivalul „Invită Maria Bieșu” nu a avut loc, desfășurîndu-se în schimb concursul international „Madame Butterfly” la care au participat peste 100 de artiști. În 2007 s-au împlinit 40 de ani de cînd Maria Bieșu a primit Premiul I si Cupa de Aur pentru cea mai bună interpretare a rolului „Madame Butterfly”, la Concursul Internațional de canto „Miura Tamaki” din Tokio (1967).
Trupa de balet al Teatrului Național de Operă și Balet, pe parcursul întregii sale activități artistice, și-a creat imaginea unui colectiv ce dă dovadă de un înalt profesionalizm. Primul spectacol de balet pe scena Teatrului moldovenesc a fost Fântâna din Bahcisarai de B. Astafiev, apoi au fost montate baletele Straussiana de J. Strauss, Lacul lebedelor de P. I. Ceaikovski, Noaptea valpurgică de Gh. Gounod. Baletul Operei Naționale caută, în primul rând, să-și formeze un repertoriu clasic, fără care nu poate exista un teatru adevărat. După Giselle de Adam, șirul montărilor clasice a fost continuat de Frumoasa din pădurea adormită, iar mai târziu de Spartacus și Coppelia, care au impus întregii trupe conștientizarea sarcinilor nobile ale artei, precum și mai multă cutezanță în actul de creație. Baletul Luceafărul de Eugen Doga după poemul lui M. Eminescu a constituit încă o încercare de a realiza un balet național. Despre valoarea baletului Operei Naționale ne vorbește și numeroasele turnee întreprinse în Germania, Spania, Grecia, Marea Britanie, Italia, Olanda, Belgia, China etc. și publicațiile apărute în urma lor.
În orice stat al lumii Teatrul de operă și balet este prima și cea mai importantă instituție culturală a țării. Noi avem, pe bună dreptate, cu ce ne mândri și ce să transmitem urmașilor. Teatrul Național de Operă și Balet din Republica Moldova este istoria, prezentul și viitorul Patriei noastre.
Odainic, Ioan Gh. Almanah enciclopedic: Vol. 1. – Chișinău, 2009. – 682 p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 