Activităţi

Măria sa scriitorul: Scriitorul Spiridon Vangheli la 90 de ani

Unul din cei mai îndrăgiți scriitori din Republica Moldova, Spiridon Vangheli, împlinește astăzi onorabila vârstă de 90 de ani. Maestrul este cunoscut prin cărțile sale pentru copii pe mai multe meridiane ale lumii. Personajele copilăriei noastre, Guguță si Ciuboțel, au ajuns tocmai până în Japonia și China! Operele lui Spiridon Vangheli au fost traduse în peste 40 de limbi ale lumii şi au apărut în 68 de ţări, el devenind o legendă vie a literaturii din Republica Moldova.

„Spiridon Vangheli a venit în literatura pentru copii ca o ploaie răcoritoare și rodnică pe un pământ ars și chinuit de secetă. Dintr-o semință cerească pe care Dumnezeu, supărat pe oameni, o ținea în rezervă pentru o altă planetă și pe care o scăpase pe pământ, răsărise o plantă miraculoasă preschimbată apoi într-un copil neobișnuit numit Guguță. Guguță este de o uluitoare imaginație și inventivitate și de un caracter luminos și dinamic, caracter care, din păcate, lipsește deseori celor vârstnici.” (Grigore Vieru)

Caz rar în istoria literaturii române, Spiridon Vangheli și-a consacrat întreaga activitate de scriitor literaturii pentru copii. Urmărind creația sa de la debut până la cea mai recentă apariție, observăm treptele constituirii unui miraculos univers al copilăriei. Deloc întâmplător, cărțile lui au fost traduse în zeci de limbi, fiind editate în tiraje record. De exemplu, varianta rusească a Isprăvilor lui Guguță vedea lumina tiparului într-o ediție de un milion opt sute de mii de exemplare, iar cartea Guguță și prietenii săi a cunoscut de-a lungul timpului peste șaptezeci de ediții.

Scriitor de vocație, Spiridon Vangheli este, în linii mari, autorul unui singur personaj, capabil să facă jocul unor avataruri ale esenței copilăriei. La trei ani îl cheamă Radu. Însoțit de Bumbu „câinele cu codița ridicată”, este printre primii călători în țara fluturilor. Noaptea doarme în casă, iar ziua trăiește în Coliba Albastră. Când mai crește puțin, răspunde la numele Guguță, făcând isprăvi nemaipomenite: e ministru al bunelului, căpitan de corabie. Va fi de identificat apoi în imaginea lui Ciuboțel. Are un sat, o țară, o lume de prieteni. Chiar dacă doar o singură nuvelă o are ca protagonist, dimpreună cu Guguță, Cușma institue centrul semantic al universului epic al lui Spiridon Vangheli. Ea are proprietatea de a se extinde cât să cuprindă întregul sat Trei Iezi, fiind un simbol al binelui, eliminând răul din spațiul miraculos.

Spiritul ludic al prozei lui Spiridon Vangheli este impregnat de lirism. Guguță, Ciuboțel și Titirică n-au nevoie de tărâmuri miraculoase – de palate regale, de castele, insule de comori etc. – ci numai de câte un fir de lumină stelară, de câte un pui de lună și de câte un turn de dor ca să-i unească pe cei mici cu cei mari plecați de acasă.

„Că mă simt mai bine între cei mici, e adevărat, afirmă scriitorul. De ce? Pe semne că mai sălășluiește încă în sufletul meu copilul care s-a cam săturat de „teatrul”celor adulți. Si atunci? Atunci nu-mi rămâne decât să o iau de la început. Poate că și cărțile mele nu sunt altceva decât modalități în care aș vrea să-mi trăiesc copilăria, dacă s-ar întâmpla să fiu a doua oară copil.”

Creația lui Spiridon Vangheli a devenit parte integrantă a patrimoniului cultural național. Asimilarea cultural-economică a unui personaj literar, inclusiv conform uzanțelor universale, începe, cel mai adesea, peste secole. Guguță este o excepție, gloria sa fiind una aproape simultană apariției cărții/cărților care l-a consacrat. Câteva exemple: primul film cu desene animate, cafeneaua pentru copii „Guguță”,, păpușa „Guguță”,Teatrul Municipal de Păpuși din Chișinău „Guguță” etc. Spiridon Vangheli este autorul acestui mare și singular succes. (Rezumat din articolul BRANDUL GUGUȚĂ de Maria Șleahtițchi)

Pe calea achiziției a ajuns în patrimoniul Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogâlniceanu” „Portretul lui Spiridon Vangheli” de pictorul Aurel David. Deși, când a pozat, scriitorul avea 48 de ani, în pânza lui Aurel David el arată mai în vârstă, explicația venind de la expresia feței, dar și de la „vârsta” mâinilor, asupra cărora pictorul stăruia în mod deosebit în tablourile sale. Mâinile lui Spiridon Vangheli nu sunt ale unui artist familiarizat doar cu munca intelectuală, nu sunt „aristocratice”, ci sunt ale unui scriitor obișnuit și cu muncile fizice. Este de-a dreptul impresionant maniera prin care pictorul a pătruns în forul interior al scriitorului, relevând o stare nu de moment, nu instantanee, ci permanentă, o stare ce ține de matricea lăuntrică specifică naturii maestrului. Urmărindu-i expresia feței, gândul te duce mai degrabă către nuvela „Copii în cătușele Siberiei”. Nuvela a fost scrisă mai târziu, pe când Aurel David nu mai era demult în viață, dar, grație talentului și unei intuiții ieșite din comun, pictorul a descoperit și a scos în evidență fațeta dramatică a scriitorului, ce sălășluia latent, dincolo de aparențe, în forul lui interior. Deși portretul lui Spiridon Vangheli a fost executat în manieră realistă, non-metaforică, un simbol, totuși, se remarcă. Este vorba de umbra scriitorului, conturată în formă de pasăre. O fi Pasărea Phoenix? O fi Pasărea Fericirii sau, poate, Pasărea Libertății, gata mereu să-și ia zborul spre înalturi? (Veronica Boldișor, muzeograf )

La mulți ani sănătoți, dragă Maestre!

Îți mulțumim din suflet pentru opera nemuritoare!

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s