Chiar dacă tehnologiile moderne au simplificat modalități de comunicare la distanță, iar scrisorile scrise de mână nu mai sunt atât de solicitate, poșta este unul dintre serviciile din Chișinău care are o istorie și o evoluție impresionantă.
Istoria Poștei Centrale începe în 1956 cînd fost dată în exploatare clădirea cu trei nivele situată pe Piața Gării 3, a cărei construcție demarase în aprilie 1952.
După reocuparea Basarabiei (a.1944) de către trupele sovietice, pe cea mai mare parte a teritoriului ei dezmembrat, numită R.S.S. Moldovenească, și-a reluat activitatea Direcţia Împuternicitului Comisariat Popular al Telecomunicaţiilor al U.R.S.S. de pe lângă Consiliul Comisarilor Poporului al R.S.S.M. La 28 august 1945, școala de meserii nr.1 din Chișinău a fost dată în proprietate Direcţiei Împuternicitului Comisariat Popular al Telecomunicaţiilor, care a transformat-o în şcoală profesională de telecomunicaţii, ea urmând să instruiască un număr de 200 elevi.
În baza decretului Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. din 16 februarie 1955 a fost instituit Ministerul Telecomunicaţiilor al R.S.S.M., care cuprindea în structura sa și Secţia poştală. Potrivit ordinului împuternicitului Ministerului Telecomunicaţiilor al U.R.S.S. de pe lângă Consiliul de Miniștri al R.S.S.M. din 23 octombrie 1947, ca urmare a desfiinţarii judeţelor în R.S.S.M., oficiile poştale judeţene au fost reorganizate în oficii poştale orăşănesti, iar în baza decretului Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. din 16 februarie 1955 a fost instituit Ministerul Telecomunicaţiilor al R.S.S.M.
În conformitate cu dispoziţia din 8 iulie 1967 a Consiliului de Miniștri al R.S.S.M., ministrul telecomunicaţiilor al R.S.S.M., V. Rusu a emis la 22 iulie 1967 ordinul privind organizarea în cadrul Ministerului Telecomunicaţiilor a Direcţiei comunicaţiilor Poştale, Direcţiei Telecomunicaţiilor și Radiodifuziunii, Direcţiei de difuzare a presei „Soiuzpeciati” și Direcţiei de planificare financiară. La 20 decembrie 1956 a fost dată în exploatare clădirea cu trei nivele a Secţiei de transportare a corespondenţei pe calea ferată, situată în preajma gării feroviare, a cărei construcţie demarase în aprilie 1952.
La sfârsitul anilor 50, începutul anilor 60, ziarele republicane erau transportate cu avionul în 12 centre raionale și 2 oficii poştale (Basarabeasca și Târnova). În 21 de centre raionale transportarea se efectua cu automobile, și numai în două centre raionale (Călărași și Ungheni) – cu trenul. Unul dintre mijloace de transport era și bicicleta.
Pe parcursul anului 1960, bunăoara, poștașilor le-au fost puse la dispoziţie 1700 de biciclete.Spre sfârșitul anului 1959, Oficiul Poştal Telegrafic Chișinău a fost plasat în edificiul casei Telecomunicaţiilor. Pentru instruirea viitorilor angajaţi în sfera telecomunicaţiilor, în iunie 1971 a fost organizat Colegiul de Telecomunicaţii din Chișinău.
În perioada postbelică au fost depuse eforturi susţinute în vederea creării unei reţele moderne de comunicaţii prin poştă. Deși a fost politizată, supusă principiilor socialismului, ca și întreaga societate sovietică, poşta R.S.S.M. a cunoscut o dezvoltare notabilă.
Principalele reguli și condiţii de administrare, dezvoltare și exploatare a serviciilor poştale publice în Republica Moldova, drepturile și obligaţiile statului, persoanele fizice și juridice în domeniul comunicaţiilor interumane și transportului bunurilor materiale sunt stabilite prin ”Legea Poştei”, adoptată de parlamentul Republicii Moldova la 18 mai 1995. Conform acestei legi, Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” i-a fost atribuită calitatea de operator naţional cu drept exclusiv de prestare a serviciilor poştale de bază, iar mijloacele de comunicaţii poştale existente la data adoptării ei au fost declarate proprietate a statului.
Republica Moldova: enciclopedie. – Chișinău, 2017 – 826 p
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 