Un subiect actual pentru întreaga omenire este încălzirea globală. Încălzirea globală este termenul oarecum inofensiv folosit pentru creșterea continua a încălzirii lumii noastre. Pământul este o planetă extrem de dinamică, cu o climă caracterizată constant de alternări ale temperaturii de-a lungul întregii sale istorii de 4,6 miliarde de ani. În prezent, ne aflăm într-o epocă interglacială blândă, după ultima eră glacială încheiată acum 10 000 de ani. În mod normal, pe durata unei ere interglaciare, nivelul de dioxid de carbon – cel mai important gaz de seră care se opune frigului prin captarea căldurii Soarelui – este de cca 280 ppm (parte per milion).
Cu toate acestea, din pricina impactului poluării a 200 de ani de industrializare, în prezent s-a atins un nivel de 385 ppm, care continua să crească. Deși mai există unii sceptici care refuză să accepte faptul că semnele de încălzire globală se datorează activităților umane, legătura dintre emisiile de dioxid de carbon și încălzirea planetară nu este deloc una recentă. Încă în anul 1890, chimistul suedez Svante Arrhenius a calculate că o dublare a dioxidului de carbon din atmosferă va duce, în cele din urmă, la o creștere a temperaturii de cca 4*C pe întreg glob. Până acum, planeta noastră s-a încălzit cu 0,74 *C, iar predicția lui Arrhenius este pe cale de a deveni realitate în jurul anului 2100, cee ce va însemna că vom trăi cu toții într-o lume de seră cu o climă haotică și un mediu într-o continua degradare.
Teorii științifice în 30 de secunde. – București, 2009. – 160 p.
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari ameninţări asupra mediului, cadrului social şi economic. Încălzirea sistemului climatic este fără echivoc, spune Grupul interguvernamental de experţi privind schimbările climatice (IPCC). Observaţiile indică creşteri ale temperaturilor medii globale ale apei şi ale oceanului, o topire extinsă a zăpezii şi gheţii şi creşterea globală medie a nivelului mării. Este foarte probabil ca, în mare parte, încălzirea să poată fi pusă pe seama emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activităţi umane.
În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8ºC în general şi cu aproximativ 1ºC în Europa. Unsprezece din ultimii doisprezece ani (1995-2006) se numără printre cei 12 ani cu cea mai mare căldură înregistrată instrumental la suprafaţa globului (din 1850). Fără o acţiune globală de limitare a emisiilor, IPCCse aşteaptă ca temperaturile globale să mai crească cu 1,8 până la 4,0ºC până în 2100. Aceasta înseamnă că creşterea temperaturii începând cu perioada preindustrială ar fi peste 2°C. Peste acest prag, este pe departe mult mai probabil să aibă loc schimbări ireversibile şi posibil catastrofice.
Impacturile schimbărilor climatice sunt deja observate şi sunt prevăzute a deveni mai pronunţate. Evenimentele climatice extreme, inclusiv valurile de căldură, perioadele de secetă şi de inundaţii sunt preconizate a deveni mai frecvente şi mai intense. În Europa, cele mai mari creşteri de temperatură se produc în sudul Europei şi în regiunea arctică. Precipitaţiile scad în sudul Europei şi cresc în nord/nord-vest. Aceasta determină impacturi asupra ecosistemelor naturale, a sănătăţii umane şi a resurselor de apă. Sectoarele economice, precum silvicultura, agricultura, turismul şi construcţiile vor suporta în mare parte consecinţe dăunătoare. Sectorul agricol din nordul Europei poate beneficia de o creştere limitată a temperaturii.
Pentru a stopa pierderea biodiversităţii, trebuie reduse în mod semnificativ emisiile globale de gaze cu efect de seră, şi, în acest sens, se stabilesc politici specifice.
Principalele surse ale gazelor cu efect de seră produse de oameni sunt:
- arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie şi gospodării;
- schimbări privitoare la agricultură şi la utilizarea terenurilor, cum ar fi defrişarea;
- depozitarea deşeurilor; şi
- utilizarea gazelor industriale fluorurate.
Chiar dacă politicile şi eforturile de reducere a emisiilor sunt eficiente, unele schimbări climatice sunt inevitabile. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm şi strategii şi acţiuni de adaptare la impacturile schimbărilor climatice din Europa şi în special de dincolo de graniţele acesteia, deoarece ţările mai puţin dezvoltate sunt printre cele mai vulnerabile, având cea mai redusă capacitate financiară şi tehnică de adaptare.
Până în 2025 există o probabilitate de 40% ca temperatura globală să fie cu 1,5 grade Celsius mai mare decât nivelul înregistrat în perioada preindustrială, conform unui raport întocmit de Organizaţia Meteorologică Mondială (WMO). Acesta este primul prag critic de temperatură stabilit în urma Acordului de la Paris, din 2015, care vizează menţinerea încălzirii globale sub nivelul de +2 grade Celsius şi, dacă e posibil, la +1,5 grade Celsius. Practic, „şansele” ca acest prag să fie atins în următorii 4 ani s-au dublat, după ce în urmă cu 10 ani această probabilitate era de doar 20%, informează BBC.
„Ne apropiem de pragul de 1,5 grade – încă nu am ajuns acolo, dar suntem aproape”, a declarat pentru BBC meteorologul Leon Hermanson.
Cu toate acestea, o depăşire pe durata unui singur an a pragului de 1,5°C nu va însemna, automat, un eşec al Acordului de la Paris, deoarece acest acord încearcă menţinerea sub control a încălzirii globale pentru o perioadă de mai mulţi ani, nu doar unul singur.
„Dar este, totuşi, o veste foarte proastă”, a spus Joeri Rogelj, cercetător la Institutul Grantham al Colegiului Imperial din Londra. „E însă o veste care ne spune încă o dată că acţiunile împotriva schimbărilor climatice sunt până în acest moment total insuficiente şi că trebuie, de urgenţă, să reducem la zero emisiile de gaze cu efect de seră pentru a opri încălzirea globală”, a spus Rogelj.
În anul 2021, creşterea temperaturii globale va fi cu circa 1 grad Celsius peste media perioadei preindustriale
Conform climatologului Ed Hawkins de la universitatea Reading, pragul de 1,5 grade a fost depăşit în două luni din anul 2016.
„Odată cu încălzirea climatică, vom avea mai multe luni cu creştere de peste 1,5 grade, apoi un an, apoi doi-trei ani la rând şi, în cele din urmă, fiecare an”, a spus Hawkins. Cercetătorul a mai adăugat că valoarea de 1,5 nu trebuie însă privită ca un „număr magic pe care trebuie să-l evităm”.
„Nu chiar ca o prăpastie, ci mai degrabă o pantă pe care deja ne aflăm”, a spus Hawkins.
La finele anului 2020, Serviciul meteorologic britanic a estimat că temperatura medie globală în anul 2021 va fi cu 0,91-1,15 grade Celsius mai mare, peste media perioadei preindustriale (1850-1900). Astfel, 2021 urmează a fi al șaptelea an consecutiv cu temperaturi care au fost în general cu 1 grad Celsius mai ridicate decât nivelurile preindustriale.
Seria celor mai calzi ani a început în 2015, primul an când temperatura globală a aerului a depășit cu 1 grad Celsius perioada preindustrială (1850-1900).
Acordul de la Paris din 2015 vizează menţinerea încălzirii planetei sub nivelul de +2 grade Celsius şi, dacă e posibil, la +1,5 grade Celsius.
Pentru a spera în respectarea obiectivului de +1,5 grade Celsius, trebuie reduse emisiile cu 7,6% anual în perioada 2020-2030, potrivit ONU. O cifră similară în scădere a fost măsurată în 2020, dar acest lucru a fost determinat de pandemia de COVID-19.
„Dacă încălzirea provocată de om se situează la limita inferioară a intervalului, obiectivul de 1,5 grade Celsius este încă realizabil prin reduceri ambiţioase şi rapide ale emisiilor”, a indicat Nathan Gillet, cercetător în cadrul Centrului canadian pentru modele climatice, mediu şi schimbări climatice. „Dar dacă ne găsim la limita de sus a estimării, obiectivul de 1,5 grade Celsius ar putea fi practic imposibil”. Raportul experţilor ONU în domeniul climei (IPCC), va fi „cel mai puternic avertisment lansat vreodată” cu privire la rolul comportamentului uman în încălzirea globală, a declarat Alok Sharma, ministrul în guvernul britan, care va conduce COP26, conferința pentru climă de la Glasgow în noiembrie, 2021 „Comportamentul uman accelerează încălzirea globală într-un ritm alarmant”, a mai declarat ministrul Sharma într-un interviu cu ziarul britanic The Guardian.
Cea de-a 26-a Conferinţă a Statelor participante la Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice, prezidată de Marea Britanie, va avea loc în perioada 31 octombrie – 12 noiembrie 2021, la Glasgow.
Raportul va oferi guvernelor informații de ultima oră despre impactul actual și riscurile viitoare ale încălzirii globale înainte de Conferința COP26.
De asemenea, se așteaptă examinarea modului în care diferitele opțiuni de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră vor afecta ritmul schimbărilor climatice în deceniile următoare.
Purtătorul de cuvânt al IPCC, Jonathan Lynn, a declarat că evaluarea, a șasea a grupului de experți din 1990, „intră într-o zonă de ultimă oră a științei, unde putem spune din ce în ce mai mult în ce măsură schimbările climatice sunt responsabile de evenimente meteorologice extreme, dezastre și așa mai departe în întreaga lume. . ” Viitorul summit din Scoția este considerat a fi cea mai importantă întâlnire privind criza climatică de la summitul de la Paris din 2015. Aproximativ 200 de țări au aderat la acordul climatic de la Paris, care își propune să limiteze încălzirea globală.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 