cărți jubiliare · literatură

Cărți jubiliare: „Aventurile lui Cippolino” de Gianni Rodari – 70 de ani de la publicare

Gianni Rodari este cel mai important scriitor pentru copii și tineret din Italia, cultivând deopotrivă poezia și proza și având contribuții remarcabile în „teoria creativității”, demonstrând că imaginația este facultatea umană fundamentală.

Celebrul roman pentru copii Aventurile lui Cippolino este publicat în anul 1956. „Să reinventăm lumea„, afirmă G. Rodari într-o poezie, principiu concretizat în romanul de largă circulație Aventurile lui Cippolino, care reinventează – cu ajutorul personajelor personificate, o mică lume cu bogați și săraci, cu copii și adulți, cu lumini și umbre. Un roman de imaginație, cu sâmburele epic provenit dintr-o virtuală realitate, intruchipând o idee scumpă autorului de-a lungul întregii sale vieți: ideea unei lumi mai bune decât cea pe care o trăim.

Romanul Aventurile lui Cippolino satirizează sub forma „jocului de măști” (fiecare personaj este o mască) un sistem social dizarmonic prin anularea democrației. Sunt criticate, în această formă, administrația hrăpăreață, armata represivă, injustiția… justiției, sistemul de servicii și sistemul penitenciarelor, serviciul detectivistic. Într-o lume a basmului, cei de la curtea nobiliară nu mai reprezintă o garanție a „armoniei universale”, percepută primar ca în poveștile cu zâne ale lui Charles Perrault. Se ating, în multe pagini, culmile grotescului amestecat cu absurdul: pentru a-i ține în mână pe nevoiași, cavalerul Pătlăgică pune impozite și taxe pe vreme rea.

Subiectul romanului pare construit din „provocări” narative: viața unor personaje este supusă continuu unor provocări din partea altor personaje. În acest fel, pentru motive nesemnificative, imaginare ori, pur și simplu, determinate de toane sus-puse, personajele reprezentând „golănimea satului”, trec, rând pe rând și apoi, toate laolaltă, prin experiența dură a închisorii, ca măsură supremă de represiune: Cippolino, eroul nostru supus formării, într-o lume strâmb alcătuită, bazată pe dominația celui mai tare. Ironia nu face decât să constate o aberație de ordin social: „Pe scurt, Cippolino fu osândit să zacă în temniță toată viața, ba chiar și după moarte, deoarece închisorile prințului Lămâie aveau fiecare și câte un cimitir.” Din acest motiv, odisea recuperării tatălui ți a salvării prietenilor închiși de Pătlăgică fac din Cippolino un erou justițiar ce acționează, într-un spirit de camaraderie, cu prietenii săi copii. Ca-n orice basm, narațiunea se termină cu bine, fără însă a se elucida aspectele de fond, generatoare ale unor întâmplări. Aventurile lui Cippolino exprimă cu limpezime viziunea optimistă a autorului prin totala sa credință într-o lume dăruită copilului. Doctorul Castană recomandă familiei lui Cireșel, în urma consultului medical, joaca de copii – fapt pentru care este închis și obligat să plătească și o amendă. O școală. Finalul romanului întreține acest vis frumos, într-o lume nu întodeauna armonizată. Întrega operă a lui G. Rodari este expresia optimistă a acestui crez, a unei lumi fericite pentru copii.

Alegoria romanului, cu o „fabulă” incitantă, este complexă. Caracterul educativ-formativ constitue, neîndoios, punctul forte pentru o narațiune cu mesaje clare adresate copiilor. În ciuda tensiunii marcate de conflictul continuu dintre cele două categorii de personaje, cartea face elogiu prieteniei încrederii în timpul adevărului și dreptății, frumosului.

Budău, Eugen, Vicoleanu, Ioan Ghid de literatură universală. – PRINCEPS EDIT, Iași, 2004. – 320 p.

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s