poezii · scriitor

George Coșbuc – poet al naturii și al omului de la țară

George Coșbuc
(20 septembrie 1866 – 9 mai 1918)
Poet de inspirație folclorică
„Poetul ritmurilor cosmice”

George Coșbuc reprezintă începutul unei mișcări noi, purificate, promovând cultivarea tradiției naționale. Poeziile sale sunt caracterizate de limpezime și simplitate, de un limbaj realist în esență, unde lumea este una a grației, fiind totuși elementară, naturalizată, unde țăranul acționează logic, nu instinctual. G. Coșbuc a îndreptat poezia românească spre expresia naturală, simplă, ridicând la rang de poezie limba poporului cea vorbită.

În opera lui George Coșbuc pulsează viața satului românesc, sub aspectele pitoresc-etnografic al obiceiurilor, tradițiilor populare și ale luptei pentru libertate.

„Prin Coșbuc se instaurează un romantism al idilicului rural, exprimat printr-un lirism obiectiv, reprezentabil. Poeziile sale […] încântă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar tulburător. Coșbuc este nu numai un desăvârșit tehnician, dar nu rareori și un poet mare, profund original.” (G. Călinescu)

Poezia lui George Coșbuc pare cititorului aidoma unui imens spectacol în care ceremonialurile rustice se desfășoară într-o manieră ce pune în evidență sentimentele participanților la ele, relevând un bogat fond al trăirilor.

Pace
de George Coşbuc

Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Şi-n noptateca răcoare
Peste sat se nalţă fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul

Vântului de-amurg.

În curând o să s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zări senine
Stelele, sclipind mărunte,
Cum încet de peste munte,
Ies de printre brazi.

Ca şi ieri rotundă luna
O să iasă acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind în luncă
Plopii doinitori ce-aruncă
Umbre peste drum.

Coasa va dormi şi sapa
Va tăcea cântarea-n grâu.
Şi-o s-auzi ca-n vis cum apa
Pe sub iaz se mai frământă,
Şi privighetori cum cântă
Dincolo de râu.

Noaptea întreag-o să-şi murmure
Apele povestea lor –
Şi ieşind de prin pădure,
Căprioarele pe creste
Vor căta prin văi de este
Pace la izvor.

Şi va fi! De sus, va face
Dătătorul de vieţi
Parte tuturor de pace.

Şi-o să-ţi uiţi şi tu mâhnirea,
Suflete, aşteptând ivirea
Albei dimineţi.

Scriitori români notorii. – Chișinău, 2006. – 112 p.

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s