Romancier ilustru și cel mai de seamă reprezentant al realismului în Anglia, Charles Dickens a creat o operă bogată, în care a descris într-un spirit critic aspectele cele mai aspre ale realității contemporane. El s-a apropiat în special de lumea copiilor cu o simpatie și o capacitate de înțelegere încă nedovedită de nici un alt scriitor european al secolului.
Marile speranțe a fost concepută ca o povestire, apoi ca un serial publicat săptămânal între aa. 1860-1861, în revista All the year Round, foarte bine primit de public. Titlul operei exprimă iluziile unui tânăr, anume Philip Pirrip, care dorește să pătrundă în sferele înalte ale societății. Ironia soartei face ca ascensiunea să se datoreze banilor unui ocnaș, care, după evadare, muncise în Australia. Acesta era convins că răsplătea cu mărinimie gestul copilului de odinioară, care îi adusese în cimitirul localității o pilă, pentru a-și tăia lanțurile, și mâncare, pentru a-și potoli foamea.
Și în acest roman, Dickens lasă să se întrevadă ideea că oamenii necăjiți, dar buni la suflet, sunt cei care în cele din urmă înving. Cu alte cuvinte, scrierea e animată de încrederea celor umili într-un destin luminos.
Într-o fierărie de la marginea unei localități, situată la o distanță de 5 ore cu poștalionul de Londra, își duce existența orfanul Pip (pe numele de botez Philip), alături de sora și de cumnatul lui. În timp ce cumnatul lui se purta cu multă delicatețe, micul Pip va cunoaște asprimea surorii, care nu uita să-i repete că-l „ține ca-n palme.”
O veste neașteptată îi va aduce lui Pip imagenea unei perspective nevisate. Avocatul îl înștiințează că va intra în posesia unei „averi frumușele” și că este în dorința binefăcătorului ca băiatul să fie scos din mediul acela și să primească la Londra educația de „gentlemant”. I s-a comunicat, de asemenea, că numele acestuia va rămâne o taină până când persoana în cauză va crede de cuviință să i se dezvălue.
La Londra, Pip… va începe o viață nouă, convins că situația actuală se datorează domnișoarei Havisham, această închipuire fiind alimentată de dragostea pe care i-o purta Estellei, fiica adoptivă a acesteia. Starea de incertitudine durează până în momentul în care își face apariția binefăcătorul lui, acesta fiind evadatul din cimitir pe care Pip îl ajutase. Treptat se ridică vălul misterului care plana asupra personajelor.
Operele lui Dickens cunosc sfărșituri fericite, subliniindu-se astfel ideea încrederii în triumful binelui. După ce în Marile speranțe, scriitorul realizează intriga bazată pe jocul tragic al aparențelor, în partea finală, vom avea ocazia să vedem adevărata față a eroilor.
Charles Dickens face parte din familia marilor spirite contemporane atât cu scriitori de renume ai Angliei (Thackeray, surorile Bronte etc.), dar și cuTolstoi,, Verlaine etc.
Budău, Eugen Ghid de literatură universală. – București, 2004. – 320 p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 