„Aș vrea să cred că-n viață-ntruna voi avea/Prieteni buni, îndrăgostiți de flori și stea,/Prieteni dragi, cu care să mă întâlnesc/În casa mea din Chișinăul strămoșesc. ” (Nina Slutu-Soroceanu)
Pe vatra actuală a Chișinăului au locuit oameni din cele mai vechi timpuri. Conform cercetărilor arheologice de teren, primul locuitori au vețuit aici cu 12 mii de ani î. Hr… Prima mențiune a Chișinăului în calitate de localitate o întâlnim cu referire la 17 iulie 1436. În hrisovul domnesc de la această dată găsim precum că Ilie-Voevod și fratele său, Ștefan-Voevod, domnii Țării Moldovei l-au miluit și i-au întărit lui pan Oancea logofăt mai multe sate, printre care și „…lângă Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, La Fântână, unde este Seliștea Tătărească, în dreptul pădurii… Iar hotarul acestor sate să fie după hotarul vechi, pe unde folosesc din veac. „(Dron, Ion Chișinău. Schițe,- Chișinău, 2001 – pag. 8)
În trecut s-au propus mai multe explicații privitoare la proviniența denumirii Chișinău, mai insistent fiind promovată în publicațiile periodice de la noi versiunea ce ține de tălmăcirea termenului chișinău ca „izvor.
” Chișnovarzari – denumire atribuită greșit localității Chișinău apare pentru prima dată în lucrările slavistului Iu. Venelin. Mai târziu din operele lui s-au „inspirat” mai mulți autori și editori, multiplicând această confuzie și crezând că Chișinăul s-ar fi numit în anul 1420 Chișnovarzari. Într-adevăr, numele capitalei Republicii Moldova în calitate de denumire a unui fost sat, situat pe malurile râului Bâc, este întâlnit doar în hrisovul domnesc datat cu 17 iulie 1436 în varianta: „satul” de „lângă Bâc„, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la Fântâna, unde este Seliștea Tătărească, în dreptul păduricii.” (Chișinău Enciclopedie, – Chișinău, 1997 – pag. 141-142)
Leo Botnaru în lucrarea sa „Chișinăul: eseu aniversar” (1996), dedicat următorului document de valoare pentru istoria Chișinăului, cel din anul 1466 scria: „Iată că Chișinăul împlinește 530 de ani de la atestarea sa documentară, subcerească. Și eu prind a așterne prezentele rânduri îndemnat emotiv nu atât de cifre și de ani, cât de faptul că urbea noastră în care, strâmtorați de alții, ne-am găvozdit cam la jumătate de milion de ex-săteni, a fost pentru prima dată amintită într-un hrisov dat de Domnitorul Ștefan cel Mare… ” (Chișinăul în literatură, – Chișinău, 2011 – pag. 182 )
Și acel hrisov a lui Ștefan cel Mare a întărit „seliștea” Chișinău după Vlaicu Pârcălab, menționează Iurie Colesnic (Chișinăul din amintire, – Chișinău, 2011. – pag. 14), care era unchiul ilustrului domnitor. Și viitorul oraș, pe atunci un sat nu prea mare… s-a aflat în posesia lui Vlaicu Pârcălab, iar după moartea lui a trecut prin moștenire la nepoți și strănepoți. Dar anii trec și aduc cu ei și multe schimbări. Localitatea așezată parcă special în calea drumurilor comerciale se mărește, dar se schimbă și posesorii. După 1576 stăpân al Chișinăului devine boierul Drăguși, de la el pe la 1616 trece în posesia lui Constantin Roșca de la care la 1641 prin documentul semnat de domnitorul Vasile Lupu trece sub stăpânirea Mănăstirii Sf. Vineri din Iași rămânând în această situație până la începutul secolului XIX.
Destinul face ca anume Chișinăul să devină localitatea pe care o preferă Rusia drept capitală pentru viitoarea gubernie. Alegerea s-a făcut nu fără participarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Un rol important la dezvoltarea culturală a orașului Chișinău a adus-o și apariția bibliotecilor. În sec. XIX odată cu bibliotecile bisericești, se înființau și biblioteci publice. Astfel, pe 22 august 1832 la Chișinău a fost deschisă Biblioteca Publică. Mai târziu a fost numită Biblioteca Gubernială. În prezent Bibliotecă Națională a Republicii Moldova este succesoarea primei biblioteci publice din Chișinău. (Republica Moldova: encicloprdie. – Chișinău, 2017. – pag. 649)
Aceiași sursă enciclopedică ne relatează că „Biblioteca Municipală Publică „B.P. Hasdeu ” și-a început activitatea la 19 octombrie 1877.
Orașul Chișinău este cel mai verde din Europa, orașul cu umeri albi de piatră, inima Moldovei! De 585 de ani trăim împreună cu el bucurii și tristeți, îi sărbătorim fiecare pas spre modernizare, învățăm să fim mai buni, dar, uneori, mai și greșim, tot împreună. El este orașul cu care ne mândrim, pe care-l iubim, pentru că este al nostru, dar și din mai multe motive.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 