baladă · citate

Miorița – cea mai frumoasă epopee păstorească din lume

„Pe-un picior de plai,/Pe-o gură de rai/Iată vin în cale,/Se cobor la vale…” – sunt rânduri din nemuritoarea baladă „Miorița”, pe care le cunoaștem din cea mai fragedă copilărie. Dar te-ai întrebat vreodată de unde vine această epopee universală și cine au fost cei care au zămislit-o?

Căutând răspuns la întrebare, vom găsi mai multe păreri. Balada „Miorița” a fost una dntre cele mai cercetate creații de către istorici, folcloriști, etnografi. Părerile sunt împărțite. Unii susțin că originile baladei se trag din mândria și seninătatea dacilor liberi, disprețuitori ai morții. Ea este legată de un anumit ritual, ce vine din religia geto-dacică. Păstorul mioritic este echivalent cu o jertfă a lui Zamolxis. Alții însă sunt de părere că autorul baladei ar fi poporul. Sunt și din cei care au admis că nemuritoarea baladă ar fi un produs individual: „Ea a răsărit din sufletul cu minunate însușiri poemice al unui cioban, care cutreierase drumurile din Ardeal și Moldova și văzuse ori auzise întâmplarea care nu e poveste” (O. Densușeanu).

Polemici despre originea baladei au fost și mai sunt și astăzi, dar cert este faptul că balada „Miorița” continue să dăinue. Această comoară neprețuită de simțuri duioase, de idei înalte, de datini strămoșești a fost găsită din întâmplare de către poetul, prozatorul și esistul român Alecu Russo. Deși Alecu Russo nu dă amănunte despre baladă, cercetătorii consideră că ea a fost descoperită pe când scriitorul se afla în exil, mai cu seamă, în perioada februarie-aprilie 1846, la Soveja , munții Vrancea: „Fiindcă aici există acest „triplex confinium” (graniță triplă) unde s-au întâlnit păstorii din Muntenia, Ardeal și Moldova.”

De la început, autorul trăia cu convingerea că balada reprezintă doar rămășițele unei vaste epopei naționale, dar mai apoi avea să o plaseze între capodoperele lumii, alături de operele poeților antici Virgilius și Ovidiu, spunând că „Pe lângă acești doi creatori de poezie antică, s-a adăugat un al treilea poet, păstorul câmpiilor și al munților noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: MIORIȚA.”

Odată descoperită, balada îi este încredințată spre publicare, fără a avea pretenția de a fi revendicată, poetului Vasile Alecsandri, Acesta o „șlefuiește” și o publică, cu titlul „Mieoara”, pentru prima dată în anul 1850, în secțiunea „Cântece populare românești” din gazeta „Bucovina” din Cernăuți, pentru ca mai apoi, în 1852, s-o includă în fruntea culegerii „Poesii poporale. Balade (Cântece păstorești) „. Imediat balada a fost tradusă în franceză, germană și maghiară.

În acei ani, nimeni nu bănuia în ce „bulgăre de aur al literaturii române” se va preschimba acest poem folcloric. Astăzi „Miorița” este răspândită în peste 1.500 de variante, în toate ținuturile românești, fiind o creație populară specifică neamului nostru, nefiind cunoscută la alte popoare. În Transilvania circulă sub formă de colindă, pe când în estul și sudul României, circulă ca baladă, în această versiune fiind socotită un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic.

De-a lungul timpului, balada „Miorița” a fost apreciată de scriiori, oameni de știință etc. Nichita Stănescu a mărturisit, în numele generației sale și al celor anterioare, că: „Fără Miorița n-am fi fost niciodată poeți. Ne-ar fi lipsit această dimensiune fundamentală. ” Mihail Sadoveanu pledează pentru „arta ei fină „, încât „nu putem întreba dacă i se poate găsi pereche în alte literaturi populare și dacă chiar literatura cultă, în infinitele variații, a realizat vreodată un mic poem așa de armonios și de artistic.”

Balada „Miorița” a fost și va rămâne înveșnicită în imaginile pictorilor Nicolae Brana, Ilie Bogdesco – creații de o înaltă inspirație, nedepășite până astăzi ca măiestrie și valoare. Ea face parte din ciclul celor mai vechi producții populare românești, numite de specialiști „repertoriul păstoresc.”

Vouă, dragi utilizatori, nu vă rămâne decât să citiți și să recitiți și, de ce nu? să o învățați pe de rost, fiindcă această capodoperă are „adâncuri și culmi ale spiritualității românești.”

„aMIC” – martie, 2017

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s