I.L. Caragiale este un scriitor realist care a creat în literatură limbajul dramaturgic, ridicând teatrul românesc la nivel europian, fiind un observator profund al realităților sociale autohtone, un creator al unor memorabile tipuri și scene umane. A folosit în multe dintre scrierile sale parodia, pentru a critica formele literare învechite. A înțeles principiile de funcționare a unui text literar modern, a conciliat un teatru profund prin semnificații cu un public dornic de imagini cât mai colorate, a militat pentru colaborarea formelor periferice cu cele centrale ale unei culturi.
Dramaturgia reprezintă cea mai importantă parte a operei lui Ion Luca Caragiale. „O noapte furtunoasă” este prima piesă, care are ca subiect intriga de mahala, cu situații comice și tipuri locale, într-o înlănțuire echilibrat condusă. Cu această piesă se inaugurează în teatrul românesc o eră nouă, a originalității și a valorii clasice.
„Cinste și gramatică, acestea sunt cele dintâi condițiuni ale unei prese bune” (I. L. Caragiale)
În „O noapte furtunoasă” Caragiale a zugrăvit substratul liberalismului și clasa care a dat un corp imortant mișcării liberale. Jupân Dumitrache Titirică inimă rea, cherestigiu și căpitan în garda civilă, are o dorință „arzătoare”: să nu-i fie înșelată onoarea de familist. Pentru a fi sigur de nevasta sa Veta, o dă sub supravegherea lui Chiriac, tejghetarul lui, sergent în garda civilă și omul lui de încredere, care însă e tocmai amantul Vetei.
Caragiale, I. L. Teatru. – Chișinău, 2000. – 300 p.
„O scrisoare pierdută” piesă cu o intrigă simplă – politică și amoroasă. Caragiale a știut să creeze nu numai o comedie mare de moravuri, dar și una din cele mai sângeroase satire politico-sociale. Aici această satiră e mai adâncă, mai serioasă decât în „O noapte furtunoasă”, deoarece nu e vorba de ridiculizarea unui singur politician, ci a unei întregi mentalități politice.
Motorul întregii piese este acela că Nae Cațavencu vrea să ajungă deputat, pentru că atunci deputăția aducea beneficii care nu putea fi egalate nici pe postul de primar, nici de cel de avocat… Se adună astfel și se conturează o lume al cărei spirit l-a precizat însuși Caragiale: „Principii – fleacuri! Omenie – mofturi! Chiverniseală – pricopseală și ciupeală – acestea sunt principiile… „
Caragiale, I. L. O scrisoare pierdută. – București, 1996. – 126 p.
„D-ale carnavalului” e o comedie în trei acte. O lume agitată de probleme mărunte, de afaceri sentimentale… O lume ea însăși în descompunere ca rezultat al unui proces intern și a faptului că asupra ei își exercită influența clasele suprapuse, către care tind aceste personaje.
Este remarcabil modul autentic în care Caragiale prezintă o lume meschină cu limbajul și mărginirea ei spirituală, într-un colorit viu și convingător.
Caragiale, I. L. Teatru. Vol. 1. – București, s.a. – 339 p.
„Momente și schițe„. În ele Caragiale își bate joc de moravurile noastre politice, de cusururile societății, în genere, de oamenii și păcatele lor. În ce privește politica I.L. Caragiale este de părere că scriitorul are nu numai dreptul, dar și datoria de a face politică militantă. Nu artă cu tendință are Caragiale, ci tendință cu artă. În opera sa Caragiale ne-a făcut tirade patriotice. Crezul său politic se rezumă în cuvintele: „Tinere, să-ți fie patria scumpă și sfântă ca și mama ta.” A fost un entuziast apărător al Unirii de la 1859 și un fanatic admirator al limbii române.
Caragiale I.L. Momente și schițe. – Pitești, 2009. – 255 p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 