Romancier de referință al literaturii române, Liviu Rebreanu e primul prozator de anvergură al perioadei interbelice. Ca secretar, vicesecretar, președinte al Societății Scriitorilor Români, a militat pentru recunoașterea publică a profesiei de scriitor. A abordat o varietate de teme (social-rurală, psihologică, erotică, politică) și formule estetice pe care le-a cristalizat în nuvelistică și le-a dezvoltat ulterior în romane.
Scriitorul a propus noua viziune, obiectivă, asupra lumii țărănești, încheind optica idilică impusă de literatura semănătoristă, inaugurând de asemenea seria operelor dedicate conflictelor armate dintre popoare. Fără a utiliza complexitatea tehnicilor moderne, Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului de analiză psihologică, fiind primul care racordează romanul românesc la standardele celui european.
Romanele țărănești ale lui Liviu Rebreanu compun o grandioasă viziune tragică a satului românesc modern. […] Și în romanul de război, Rebreanu a rămas până astăzi neegalat. (Dumitru Micu)
Vă invităm să călătorim prin unele dintre cărțile scriitorului Liviu Rebreanu
„Ion” este o monografie a realităților satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea, ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcție de averea pe care-o posedă, fapt ce justifică acțiunile personajelor. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate, de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente, ci pe interese economice.
Rebreanu, Liviu Ion. – București, 2017. – 446 p.
Tipărit în 1922, imediat după încetarea primului război mondial, despre care tratează, „Pădurea spânzuraților” era, deci, un roman de arzătoare actualitate. Romanul condamnă cu forță războiul, înfățișat ca o absurditate sângeroasă. Acțiunea romanului se desfășoară din toamna anului 1916 până în primăvara lui 1917 și se concentrează în jurul eroului principal, Apostol Bologa.
Rebreanu, Liviu Pădurea spânzuraților. – București, 2016. – 365 p.
„Răscoala”, epopeea frământatului an 1907, roman-fluviu, creație epică de mari dimensiuni, ilustrează cu putere particularitățile realismului general, ale celui românesc în special, așa cum se afirmă el în perioada interbelică. Prin capodopera literaturii noastre de inspirație rurală, Liviu Rebreanu și-a consolidat poziția de titan al realismului românesc și a contribuit incontestabil la universalizarea literaturii române.
Rebreanu, Liviu Răscoala. – București, 2005. – 351 p.
Despre „Adam și Eva” (1925) s-a spus că e o încercare de orgoliu a romancierului de a crea o operă de fantezie pură. Construită pe ideea metempsihozei, cartea cuprinde șapte povestiri „în ramă”. Personajul principal, Toma Novac, trece prin mai multe vieți, este pe rând păstor în India, guvernator în Egipt, scrib în Babilon, cavaler roman în Roma în epoca domniei împăratului Tiberiu, călugăr în Germania medievală, medic în Franța revoluției franceze, și în fine profesor universitar la București.
Rebreanu, Liviu Adam și Eva. – Chișinău, 1998. – 192 p.
„Ciuleandra” (1927) dezvăluie cazul unei eredități cu consecințe tragice. Perspectiva temporară descoperă în roman suficiente motive pentru o nouă interpretare și o reconsiderare a cărții în ierarhia operei lui Liviu Rebreanu: interesul pentru omul comun și drama sa personală, tema alienării individului, psihologia criminalității, investigarea stratului psihic abisal, formula ingenioasă exploatând resursele oferite de romanul senzațional și polițist.
Rebreanu, Liviu Ciuleandra. – Chișinău, 2007. – 135 p.
Vă îndemnăm să citiți aceste cărți! Lectură plăcută, dragi cititor!
Biblioteca „Nicolae Titulescu” 