citate · cărți jubiliare

Cărți jubiliare: „Taras Bulba” de Nikolai Gogol – 185 de ani de la publicare

Povestirea istorică Taras Bulba a fost publicată în 1835 în volumul Mirgorod și aduce în prim plan lupta cazacilor zaporojeni împotriva invadatorilor străini. N. V. Gogol a creat o istorie remarcabilă, împletind realitatea cu ficțiunea, adevărul istoric cu legenda, aducând în prim plan un erou (Taras Bulba) descins din baladele populare. Cele 12 părți ale cărții prezintă scene de luptă, dar și de viață aspră a cazacilor, cu accent pe dăruirea lor totală, având la bază dragostea față de stepa rusă.

Mihail Sadoveanu menționează: „Căzăcimea zaporojană din veacul XVII, comunitatea de războinici luptând contra împilării păgâne și a domniei sleahticilor i-a fost atât de dragă (lui Gogol), încât această povestire s-a bucurat din partea lui de prefaceri și îmbunătățiri necontenite. Din pocestirea aceasta respiră o iubire adâncă pentru pământ și oameni, pentru jertfele credinței față de patrie și vechea volnicie a unor bărbați neînduplecați.”

Romanul se deschide cu întâmpinarea de către cazacul Taras Bulba a celor doi fii ai săi, întorși de la Seminarul de la Kiev: „- Ia răsucește-te, fiule! Cât de caraghios mai ești! Ce sutane popești aveți pe voi? Chiar în halul ăsta umblați cu toții pe la academie?” Nu este o primire călduroasă, căci bătrânul, nepunând preț pe carte, îl provoacă pe fiul cel mare, Ostap, în a-și măsura puterile cu el, spre mâhnirea mamei lor. Pentru a-i pregăti pentru viața aspră de cazac, Taras îi va trimite într-o tabără a cazacilor zaporojeni, la Seci, regiune de lângă Nipru.

Bătrânul Taras Bulba, lovit crunt sufletește de trădarea lui Andrei, într-o încăierare cu dușmanii își recunoaște fiul: „- Stai și nu mișca! Eu te-am făcut, eu te ucid – zise Taras și făcând un pas înapoi, își scoase arma din spate… Taras trase.” În aceeași luptă, Ostap, fiul mai mare, acum ataman, este luat prizioner, iar Taras cade în nesimțire ca urmare a loviturilor primite. După însănătoșire, nu-și va găsi însă liniștea până nu dădu de Ostap. Va ajunge în Polonia și va asista la supliciul cazacilor, inclusiv al lui Ostap, zdrobiți pe roată. Pierderea fiului iubit îl îmcrâncenă și mai mult pe Taras Bulba. În fruntea unei oștiri alcătuită din 120 mii de cazaci va ataca Polonia, în felul acesta răzbunându-și fiul. Moare cu credința că, în primăvara următoare, cazacii lui vor veni din nou, „să mai facă o plimbare zdravănă.”

Criticul rus V. Belinski a remarcat: „Taras Bulba este un fragment, un epizod din marea epopee a vieții unui popor. Dacă în timpul nostru epopeea homerică mai e cu putință de realizat, atunci iată modelul ei cel mai înalt, idealul și prototipul ei. „

Nicolai Gogol Taras Bulba. – București, 2001. – 160 p.

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s