„Cel mai mic Bigfoot” e o carte interesantă, care aduce în prim plan istoria a două fete Alice și Millie. Ele au probleme ce țin de exteriorul lor, de felul cum sunt tratate de cei din jur și de existența fricii de a apărea în public. Sunt două destine complet diferite, dar care se întâlnesc și se apropie fiindcă au nevoie una de alta. Iar prietenia lor le dă putere să învingă greutățile.
Alice, o fetiță de doisprezece ani, se crede ciudată din cauza că are umerii lați, mâini și picioare mari și un păr des, încâlcit ca o măciucă. „Oriunde mă duc, la fiecare școală, se întâmplă acelaș lucru. Nimeni nu mă place… Nici proprii mei părinți nu mă plac. Mă trimit mereu de acasă. „(p. 159) Dar ajungând să fie trimisă la un Centru Experimental pentru Dragoste și Studiu – o școală cu totul deosebită, situată într-un loc pitoresc – o cabană lângă un lac înconjurat de pădure, viața ei de scimbă. Alice descoperă multe lucruri care o atrag – alergarea de dimineață prin pădure, apa rece a lacului, alimentația sănătoasă de la cantină și fetele cu care locuește nu sunt cele de altădată.
Millie, de aceeași vârstă cu Alice, face parte dintr-un trib care se numesc Sprinteni și care au blană pe tot corpul, locuesc în pădure și se ascund de văzul lumii. „Trăim în umbră. Apărăm liniștea. Păstrăm secretele lumii. ” (p. 28)
Cele două fete se întâlnesc într-un moment crucial: Alice era dezamăgită, trădată și batjocorită de fetele pe care le crezuse prietene, ele i- au organizat o cursă să fie fotografiată în timp ce rămăsese fără haine la scăldat. Iar Millie, împinsă de curiozitatea de a vedea oameni se hotărăște să treacă lacul în înot. La un moment dat puterile o părăsesc și ea strigă după ajutor. Tocmai Alice este cea care o salvează de la înec.
Conversația dintre cele două fete este una afectuasă, ele își destăinuesc cele mai mari dorințe, își dezvălue amarul pe care îl poartă în suflet și, încurajându-se una pe alta, se îmbărbătează, devin curajoase. „O complimentase de atâtea ori pentru mărimea și puterea și viteza ei, vorbise atât de liber despre admirația ei pentru corpul lui Alice, încât aproape credea că îi spunea adevărul…” (p. 180) Asta îi dădea o senzație de căldură și fericire. Viața lor decurge în lumi paralele, dar sentimentul de apartenență reciprocă le dă speranțe. „Fetele făceau planuri împreună… ” (p. 243)
Cartea „Cel mai mic Bigfoot” este inclusă în concursul „Bătălia cărților” pentru categoria de vârstă 11-14 ani. Vă invităm la lectură!
Weiner, Jenifer Cel mai mic Bigfoot. – București, 2017. – 250 p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 