Bătălia cărților

Bătălia cărților: „Fata care a băut luna” de Kelly Barnhill

Premiată cu Medalia Newbery „Fata care a băut luna” e o carte fantastică plină de acțiune și personaje cu puteri magice.

Ziua Sacrificiului pentru locuitorii Protectoratului sau Cetatea Suferințelor, cum i se mai spune, este o zi de doliu, în care un copil este sacrificat unei vrăjitoare. „Vrăjitoarea – adică credința în ea – exista numai pentru oamenii speriați, pentru oamenii înrobiți, pentru oamenii supuși, care-și duceau zilele într-o negură întristătoare, în norii suferinței care le amorțea simțurile și le înnegura mintea. Asta convenea de minune domniei împovărătoare a Seniorilor.” (p. 17-18) E o situație deznădăjduită, căci dacă nu acceptau să sacrifice acest copil, vrăjitoarea i-ar omorî pe toți. Deși generații la rând au respectat cu umulință acest ritual, de data aceasta o mamă nu vrea să-și dea copilul. E înnebunită de durere și nu renunță la luptă nici atunci când este aruncată în închisoare. Ea speră că își va găsi fetița.

Apariția Lunei în casa din pădure a lui Xan îi schimbă complet viața. Bătrâna Xan își amintește cum a crescut ea însăși și conștientizează cât este de greu să educi un copil cu puteri magice. Fetița creștea și odată cu ea sporea și magia din trupul ei. „Vrăji după vrăji țâșneau Lunei din degetele de la mâini și de la picioare, din urechi și din ochi. Magia ei vibra și se revărsa. Xan abia putea ține pasul.” (p. 62)

Cei doi prieteni ai ei – Glerk, monstrul mlaștinii, și Fyrian, un Dragon Mic și Drăguț, o susțin și o ajută. Xan se hotărî să creeze un ciclu de treisprezece ani în care vraja din fetiță va rămâne ascunsă în ea „chiar în fața creierului, sub mijlocul frunții.” (p. 77)

Spera să o crească și s-o educe cum se cuvine, avea multe de făcut pentru ca Luna să fie conștientă de puterea ei magică și să o direcționeze în fapte bune. „Există o lume întreagă pe care Luna trebue s-o învețe – știință, matematică, filozofie, artă. Luna urma să crească așa cum crește o fată.” (p. 106)

Atunci când ciclul de treisprezece ani ajunge la final, în Protectorat au loc multe evoluări. Mama Lunei – „nebuna din Turn” își dă seama cine este adevărata Devoratoare de Suferință și încearcă să înlocuiască suferința prin speranță. „Vrăjitoarea nu-i în pădure… Vrăjitoarea este aici. A format Ordinul Surorilor acum multă vreme. A născocit povești despre o altă vrăjitoare, una care mănâncă prunci.” (p. 287)

Vă recomandăm să citiți această carte: „Imposibil de lăsat din mână!.. e la fel de captivantă și de complexă ca Peter Pan și Vrăjitorul din Oz.” ( The New York Times Book Review) Se recomandă pentru concursul Bătălia cărților, categoria 11-14 ani.

Barnhill, Kelly „Fata care a băut luna”. – București, 2018. – 360 p.

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s