În acest an în cadrul programului Chișinăul citește ni se propune cartea ziaristului, publicistului și scriitorului Gheorghe Budeanu Un strigăt pe Nistru. Dar pentru acei oameni care tangențial au trăit și le-a rămas în memorie anumite amintiri despre Transnistria din acea perioadă le este greu să mai revină iarăși și iarăși la acest deja trecut. Un leac pentru tămăduirea rănilor sufletești reprezintă aprofundarea într-un trecut și mai îndepărtat – Lupta de la Lipnic, care anul acesta va împlini 550 de ani de la înfăptuirea evenimentului istoric..
Tezaurul folcloric ne oferă o frumoasă baladă auzită de la Mihalache a Ciobăniței: „Numai frunză trei măsline/ Spre Soroca cine vine/ Cu călări și sulițași,/ Feciori de casă și arcași?/ Cine în fruntea lor ca zmeu/ Călărește pe albău,/ Strălucește ca în soare/ Ș’are pinteni la picioare?!…/Mări-i Ștefan Domn cel Mare,/Al Moldovei mândru soare,/ Ce zorește la hotare,/Înspre hoardele tătare,/Ce ne strică satele,/ Și ne fur bucatele,/Osândi-i-ar Dumnezeu/Nici mai bine, nici mai rău/Decât numai cum știu eu!.. „
Bătălia de la Lipnic între Ştefan cel Mare (1457 – 1504), domnul Moldovei, şi tătarii de pe Volga a avut loc la 20 augusr 1469 (1470).
Invaziile hoardelor tătare sunt consemnate încă de la urcarea lui Ştefan pe tron. Mai multe surse – moldoveneşti, poloneze şi ruseşti – susţin invazia tătarilor din Hoarda cea Mare de pe Volga împotriva unor întinse regiuni din Moldova, Podolia şi Lituania.
După un obicei deja consacrat, tătarii pornesc expediţia toamna, după ce au fost strânse recoltele. De această dată, oastea lor, împărţită în trei grupe, invadează concomitent cele trei zone. În timp ce Podolia şi Lituania sunt devastate, Moldova este atacată fulgerător, nord-estul ţării este afectat în totalitate.
Încărcaţi de prăzi şi prizonieri sunt surprinşi de oastea lui Ştefan cel Mare în apropiere de Nistru, la Lipnic. Grigore Ureche relatează în detaliu conflictul: „Ştefan vodă, le-au ieşitu înainte. Şi la o dumbravă ce se chiamă la Lipinţi, aproape de Nistru, i-au lovit Ştefan vodă cu oastea sa, aug. 20, şi dându războiu vitejaşte, i-au răsipit şi multă moarte şi pieire au făcut într-înşii şi mulţi au prinsu în robie”. Jan Długosz afirmă că în bătălie ar fi fost prins fiul hanului Mamak. Domnul, deranjat de solia impunătoare trimisă, a dispus să „taie pe fiul acestuia în patru bucăţi în faţa solilor” şi „pe soli îi trase în ţeapă.”
Nicolae Dabija în romanul său Domnia lui Ștefan cel Mare concluzionează: „Ștefan le dovedește că Țara Moldovei se află în mâmi sigure, care la zi de cumpănă vor ști să o apere și să se ia pentru dânsa de piept cu orice dușman, cât de puternic ar fi acela.”