Biblioteca "Nicolae Titulescu" · Bătălia cărților · citate

Bătălia cărților: „Inimă de samurai” de Margi Preus

Autoarea americană Margi Preus scrie cărți pentru copii. Inimă de samurai este primul ei roman. Și chiar de prima dată s-a bucurat de o popularitate binemeritată. Romanul a fost distins cu premiul „Newbery Honor„. La baza lui stă o istorie adevărată a unui băiat japonez. Evenimentele descrise în roman se referă la perioada anilor 1841-1853 când Japonia se afla în izolare totală de restul lumii timp de două sute cincizeci de ani. Iar cetățenii ei știau „de diavoli străini, adică barbari.” Legea țării spunea: „Oricine părăsește țara pentru a se întoarce mai târziu va fi condamnat la moarte.” (p. 20)

Manjiro, un băiat japonez, este prins de furtună și salvat de niște mateloți americani. Curiozitatea de a cunoaște lumea Vestului și prietenia cu căpitanul Whitfield îl face să rămână pe vasul american. Dintr-un biet pescar, el se transformă într-un marinar curajos, alăturându-se vânătorilor de balene. Își măsoară forțele cu stihiile naturii, ia parte la goana după aur din California și devine cunoscut ca primul japonez care a pus piciorul în America. „N-avea să mai ducă nicicând o viață atât de privelegiată… Nu în Japonia. Nu avea să mai locuiască nicicând într-o casă atât de mare sau să aibă teren pe care să hoinărească sau pe care să se plimbe călare. Viața lui fusese un basm: povestea unui fiu de pescar sărac, răpit și dus într-o lume fermecată.” (p. 177) Dar dorul de pământul patriei sale și dorința să se afle din nou alături de familia și mama sa îl fac să învingă teama de a fi pedepsit cu moartea la întoarcerea în țară. Îndură cu stoicizm toate pedepsele la care este supus, fiind considerat spion și nenumăratele interogatorii care i se aplică scot în vileag lucruri necesare țării, explică utilitatea unei colaborări cu alte state, motivul de ce corăbiile americane vor să să fie primite în porturile japoneze. În final, el reușește să convingă autoritățile că nu este un dușman al țării sale, ci dimpotrivă îi este de folos. „Manjiro, care fusese în America… fu numit samurai… Era ceva fără precedent ca o persoană care nu se născuse într-o familie de samurai și care avea un rang atât de neânsemnat să fie ridicată la un asemenea statut.”(p. 247)

Iar titlul cărții cuprinde esența acestei nobile misiuni: „Dat fiind că nu a avut parte nici de familia, nici de educația unui samurai, sper că are măcar inima unuia! O să-i trebuiască!

Manjiro știa că în pieptul lui bătea o inimă zgâriată de nisip, bătută de valuri, părjolită de soare și șlefuită de ploaie și de vânt. Avea să fie întodeauna inima simplă a unui pescar, dar poate că devenise și inima puternică a unui samurai.” (p. 246)

Preus, Margi Inimă de samurai. – București, 2016. – 255p.

)

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s