Aniversări · Biblioteca "Nicolae Titulescu"

Capodopera lui W. Shakespeare – „Visul unei nopți de vară”

În aprilie se împlinesc 455 de ani de la nașterea scriitorului englez William Shakespeare. Poet, dramaturg, om de teatru, actor și îndrumător artistic, William Shakespeare este considerat cel mai mare scriitor englez din toate timpurile. A creat o operă uriașă în care a cuprins toate întrebările majore ale vremii sale și a abordat specii dramatice atât de diverse ca drama istorică, tragedia sau comedia, în toate aceste domenii realizând capodopere neîntrecute de nici un alt dramaturg al lumii.

 A cincea comedie shakespeariana „Visul unei nopți de vară” înfățisează o temă fundamentală a mult valorificatului scriitor, care nu poate fi alta decât dragostea. Fiind întitulată de asemenea comedia dragostei, spre deosebire de tragedia dragostei traită de Romeo și Julieta, această creație shakespeariană marcantă a literaturii universale țintește descrierea unor universuri intersectate, total diferite, dar la baza cărora guvernează aceleași legi spirituale. Autorul redă un univers cât de poate de coerent: curtea de un umanism grosolan a Atenei, populația realistă, muritorii de rând aflați în vraja dragostei, și aflat dincolo de hotarele timpului spațiului sau a oricărui alt detaliu existențial omenesc, tarâmul zânelor, lumea spiritelor intermediare. Astfel, acțiunea desfășurată de Tezeu și Hipolita, sau de Lysander, Hermia, Demetrius si Helena, si de ce nu, chiar si de Oberon cu al sau alai ireal, au scopul de a clădi, pas cu pas, un întreg plan narativ de o complexitate irezistibilă. Cu toate acestea, individualizarea nu lipsește cu desăvârșire. Helena e palidă și înaltă, emblema tradițională a iubirii feciorești nemângâiate, o fată dulce, îndrăgostită nebunește de un băiat nestatornic. Hermia, scundă, oacheșă și bună de gură, e mai vie. Îndrăgostiții sunt simple marionete ale duhurilor, ființe automate a căror soartă artificială și amuzantă de a se îndrăgosti pare numai un joc de păpuși acelora care jonglează cu puteri supraomenesti ce îi înrobesc pe bieții muritori. Dragostea capătă formele principiale caracteristice unui fior care străbate piesa de la un capăt la altul, metamorfozându-se aidoma unui cameleon în funcție de situație: iubirea este fizică, spirituala, oarbă, sfioasă, dezastruoasă, misterioasă, credincioasă, având ca dușmani ura, gelozia, păcatul și chiar castitatea.

Shakespeare, William. Visul unei nopți de vară. – București, 2013. – 220 p

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s