Considerat echivalentul românesc al zilei Sfântului Valentin, Dragobetele simbolizează sărbătoarea dragostei în tradiţia românească, fiind marcat pe 24 februarie. Deşi aveau o sărbătoare a iubirii, românii au importat, de câţiva ani încoace, Valentine’s Day, care a ajuns să se bucure de o mai mare popularitate decât tradiţiile de Dragobete. Şi e păcat, căci tradiţiile noastre sunt foarte frumoase.
Obiceiurile de Dragobete au fost în bună parte uitate, păstrându-se doar în amintirea bătrânilor. Iar în ultimii ani, Dragobetele autohton riscă să fie dat cu desăvârşire uitării, el fiind înlocuit de acel Sfânt Valentin ce nu are legătură cu spiritualitatea românească.
Pe 24februarie, în ziua când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Aflarea Capului Sfântului loan Botezătorul, oamenii consemnează ziua lui Dragobete, zeu al tinereţii, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii.
înainte vreme, în ziua de Dragobete fetele şi băieţii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi, dacă timpul era frumos, porneau în grupuri prin lunci şi păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară. Dacă era frig sau ploua, se adunau mai mulţi la o casă, pentru a petrece. Uneori, băieţii mergeau în satele vecine, chiuind şi cântând peste dealuri, pentru a participa acolo la sărbătoarea Dragobetelui. Era o sărbătoare a grupurilor de tineri care ieşeau din sat la pădure, făceau o horă, se sărutau şi se îmbrăţişau. Avea toate trăsăturile unei sărbători premaritale, de pornire a unor relaţii între tinerii din comunitate, ce anticipa nunţile.
în dimineaţa zilei de Dragobete, fetele şi femeile tinere strângeau zăpadă proaspătă, o topeau şi se spălau cu apa astfel obţinută pe cap.
Se mai credea că în ziua de Dragobete păsările nemigratoare se adună în stoluri, îşi aleg perechea şi încep să-şi construiască cuiburile.
Dragobetele era sărbătorit în unele locuri şi la data de 1 martie, deoarece se considera că el este fiul Dochiei şi primul deschizător de primăvară.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 