Aniversări · poezii · scriitori

Leo Butnaru – poet, prozator, eseist,traducător

Perimetrul Cuștii

Pe data de 5 ianuarie 2019 poetul, prozatorul, eseistul si traducatorul Leo Butnaru a implinit frumosul jubileu de 70 ani. Leo Butnaru este un nume cunoscut, iubit si receptat pe ambele maluri ale Prutului.Un spirit rationalist, cu o viziune filozofica asupra existentei, Leo Butnaru este un remarcabil autor de valori artistice contemporane.

Perimetrul cuștii este un jurnal (1972-1978) al spațiului discreționar, in care carțile ard dinainte de a fi scrise, iar cuvintele tac, ca intr-un coșmar, inainte de a fi rostite. Fost student „pe timpul rinocerilor“, poetul Leo Butnaru isi satisface stagiul militar ca ofițer in Armata Rosie. Intr-un mediu ostil, suspicios, hipersensibilitatea poetului se refugiaza in lecturi – glosand pe marginea clasicilor si a contemporanilor săi, aduna citate cu valoare   aforistica si subversiva și isi striga revolta – supraviețuind livresc, dar si omenesc. Atmosfera descrisa in jurnalul cazon se prelungeste si dupa lansarea la vatră intr-un Chișinau sub ocupatie: „Oare cand Moldova va fi condusa de băștinași?“ Perimetrul cuștii iși extinde laturile pe toata suprafata Estului roșu european. Sub imperiul nemilos al cenzurii, singur jurnalul poate fi o marturie autentica a vieții artistului „sub vremi“. Leo Butnaru reușește performanța de a ieși din cușca ideologica impusă, eliberându-se prin creație.

Butnaru, Leo. Perimetrul Cuștii . – București 2005.

În ambuteiaj. Partițiuni Nabokov


 În volumul de poezie “În ambuteiaj & Partiţiuni Nabokov”, constituit pe tehnica notaţiei şi a colajului, regăsim poezia lui Leo Butnaru asaltată de contaminarea culturală a spaţiului în care vieţuieşte. Avangarda rusă, una dintre cele mai importante din Europa, este “personificată”, aglutinată în text. Lecţia Daniil Harms, o recuperare de excepţie şi pentru scriitorii din ţară, a fost însuşită, invocată chiar într-un text în care universul este minimizat şi dus în zona insignifiantului: “Acum/ când tastez cu degetele supravegheate de/ cinci dioptrii (+)/ îmi mai aduc aminte fireşte/ şi ce vedere aveam cândva –/ spre exemplu/ în clasa a cincea la/ lecţia de geografie/ vedeam de la mare distanţă cum/ pe albăstrimea Oceanului Atlantic/ de pe globul şcolar/ muştele plusează insuliţe/ creează arhipelaguri./ Acum/ în toamnă târzie când/ toropităo muscă stingheră nu se lasă zburătăcită/ de pe ceainicul cald/  ). Referinţele la autorii români emblematici pentru poezia sa este firească. Pentru că poezia lui Leo Butnaru e ca o graniţă subţire între două lumi, dar o graniţă care nu desparte, ci uneşte.


Butnaru, Leo. În ambuteiaj. Partițiuni Nabokov . – Chișinău, 2012.

Altul, Același

Poezia lui Leo Butnaru este una a asociaţiilor surprinzătoare, unind/despărţind regnurile, lucrurile, timpul de vreme, trecutul de prezent, eul de sinele mai profund: de ce ar fi importantă o nucă pe masa de Paşti, de exemplu? Iată: „E neobişnuit să vezi craniul nucii pe masa de Paşti?…/ Nuca miejii căreia se zice că ar semăna creierului uman?…/ Eu unul găsesc absolut firească prezenţa nucii pe masa de Paşti/ cred că e necesar ca nuca să fie sfinţită odată cu pasca ouăle roşii/ şoldişorul de miel/ pentru că nuca e una din infinitele metamorfoze ale Graalului/ tocmai ea seamănă cel mai convingător potirului sfînt/ acesta fiind dovada că lumea deschisă a sînge/ se grăbeşte să se închidă./ Iată de ce şi nuca mereu seamănă a toate/ dar mai ales Graalului seamănă/ sfînt po­tir căutat de creştinul care/ nu doreşte să bea din el/ ci/ să-şi adauge propriul sînge/ sîngelui de la Răstignire” (Nucă pe masa de Paşti). Leo Butnaru spune că scrie o poezie predestinat asociativă; nuca şi cupa Graalului, hiena şi poezia din poemul Noaptea bufniţe­lor, a hienelor sau, mai ales, această asociere între în-cîntare şi text din Bolero, marcînd orfismul profund al unei poezii care, în aparenţă, adoptă „proza” (post)textualistă: „Bolind în bolero a final rebel/ Ravel revelează undă după undă/ cerc după cerc/ inel după inel/ şi astfel această răsfirare/ această navetă de undă/ de cerc/ de inel/ de înverşunare/ de o mie de ori – spre ţărm/ şi îndărăt în mare/ spre ţărm/ şi îndărăt în mare…/ Probabil/ perpetuum mobile ar fi imposibil/ în dus-întorsul său de undă/ de cerc/ de inel/ dacă în structura lui nu ar intra/ şi bol-/ eroul lui Ravel/ Ravel” (Bole­ro) .

Butnaru, Leo. Altul, Același. – Chișinău, 2003.

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s