atelier de creaţie · biblioteca · poezii

Vestiarul bibliocroitorașilor

Produsele finite ale croitorașilor sunt cântate cu drag de către scriitorul Ion Anton în cartea „Vesel îndrumar pentru vestiar”

„În această carte, dragă copile, vei cunoaște ce fel de haine și încălțăminte preferă fiecare anotimp. Cu ajutorul părinților sau al educatoarei, ori de unul singur, dacă te-ai deprins de acum să păstorești „oițele negre”, te îndemn să mă însoțești în excursia prin acest „VESEL VESTIAR” și să memorizezi de mic numele corect al pieselor vestimentare.”                                                                                                                                                (Ion Anton)

Basmaua

„-Bună ziua, tu, pădure!                                                                                                                         Lasă-mă să-ți gust din mure.                                                                                                                – Nu te rătăci, ia seama…                                                                                                                     -Dacă am venit cu mama.                                                                                                                     – Atunci gustă câte vrei,                                                                                                                         Chiar și-acasă poți să iei,                                                                                                                         Dar în ce vei aduna?                                                                                                                              – Le voi pune în basma…                                                                                                                        -Doinița, fetița mamei!!!                                                                                                                       -Sunt aici, am strâns și poame,                                                                                                             Mi-am umplut basmaua-ndată!                                                                                                           -Vai de mure ai pătat-o,                                                                                                                         Nu se spală, nu se ia!…                                                                                                                            -Lasă-o, mamă, colorată,                                                                                                                       Mai frumoasă-oi fi în ea!”

Fusta

„Iată o lăcustă                                                                                                                                            Îmbrăcată-n fustă.                                                                                                                                  Toată ziua sare                                                                                                                                        Prin poiana mare.                                                                                                                                  Zburdă bucuroasă,                                                                                                                                De nimic nu-i pasă,                                                                                                                                Prin iarbă se perde,                                                                                                                                Căci i-i fusta verde…                                                                                                                                  Vine-o fată…                                                                                                                                                   -Dragă,                                                                                                                                                Lăcusta o roagă,                                                                                                                                      Joacă-te cu mine                                                                                                                                   Și-o să-ți pară bine…                                                                                                                                  Zice-acea fetiță                                                                                                                                        Ca o romaniță:                                                                                                                                     – Nu mă-așez pe iarbă,                                                                                                                               Că mi-i fusta albă!”

Rochia

„Iarna pare o mireasă                                                                                                                              În rochiță de mătase.                                                                                                                              Primăverii bine-i șede                                                                                                                            În rochița ei cea verde.                                                                                                                          Vara vine-n țara noastră                                                                                                                        Într-o rochie albastră.                                                                                                                            Toamna dragă-mi este mie                                                                                                                   În rochița-i aurie…                                                                                                                                 Strigă-n cor niște fetițe:                                                                                                                      – Parcă noi n-avem rochițe!                                                                                                                    Ia priviți, băieți, ți voi:                                                                                                                          Ne stă bine-n rochii noi ?!”

Anton, Ion „Vesel îndrumar penru vestiar.” – Chișinău, s.a.

 

 

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s