Legenda Ghiocelului
Legenda spune că ghiocelul, în zilele noastre, vedeta primăverii, era cea mai plăpândă floare din gradină. Într-o zi, o prințesă a coborât din cer pentru a-și alege o floare pe care să și-o așeze în păr. Mergând prin grădină, prințesa a atins, din greșeală ghiocelul cu trena rochiei sale, și l-a rupt. Plină de remușcări, l-a refacut pe loc și l-a intrebat care este dorința lui cea mai mare, pentru a i-o îndeplini și a remedia suferința bietului ghiocel. El i-a cerut fetei un singur lucru: să fie prima floare care să răsară primăvara din pământ. Prințesa l-a sărutat, pecetluind astfel vraja, iar dorința ghiocelului a fost împlinită.
Ghiocel
„Ghiocel, ce-mi ieși pe coastă Cu plăpânde foi Gerul, vântul te adastă – Ce-ai venit la noi?
Pete albe de zăpadă Stau în priajma ta, Iară mâine va să cadă Iarnă și mai grea.” (Panait Cerna)
Legenda Lacrămioarei
Potrivit legendei, un rege a avut odata doi copii, un baiețel și o fetiță. Îi iubea pe amândoi atât de mult și nu exista nimic mai frumos pentru el decât să-i aibă alături zi de zi, la palatul său. Din nefericire, când cei doi copii au împlinit vârsta de 10 ani, o boală aprigă a atins majoritatea populației împărăției și fata regelui a murit. Sfâșiat de durere, prințul, care își iubea sora din tot sufletul, a fugit de la castel pentru a-și plânge durerea departe de toți. Lacrimile sale au început să se transforme în niște flori gingașe, mici și albe, cu un parfum unic și au primit numele de lăcrămioare.
Lăcrimioare Multe flori lucesc în lume, Multe flori mirositoare! Dar ca voi, mici lăcrimioare, N-are-n lume nici o floare Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteți lacrimi de îngeri Pe pământ din cer picate, Când, prin stele legănate, A lor suflete curate Zbor vărsând duioase plângeri… ( Vasile Alecsandri)
Legenda Toporașului
Toporașul (numit și violeta sau viorica) este unul dintre vestitorii primăverii, și cu siguranță aveți în minte imaginea culorii sale vii, care apare în primele zile de primăvară, uneori fiind chiar înconjurat de ultimele urme de zapadă. El simbolizează fertilitatea și dragostea.
Există mai multe legende ale toporașului, pentru că el a fost remarcat nu doar de populația autohtonă ci și de anticii greci sau de romani. Una dintre cele mai cunoscute legende este, fara îndoială, cea potrivit căreia una dintre superbele fiice ale lui Atlas era urmărită de razele zeului Apolo. Întrucât razele lui ardeau prea puternic, ea l-a rugat pe Zeus să o protejeze. Zeus a dus-o atunci pe fată într-o pădure răcoroasă, și a metamorfozat-o într-un toporaș înmiresmat, cu petale catifelate, sub formă de inima.
Toporașul
Pe la ziuă toporașul A bătut cu ciocănașul: Bum… Bum… Bum… Deschid sticla cu parfum,
O fetiță, când să intre In pădurea fremătând, Văzu florile că sânt Mândre, mândre, mândre… (Mihail Garaz)
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 