copii · poveste

Cocorii

A fost odată pe lumea asta un rege bun, dar care avea o mulțime de dușmani. Cocorii, supuși și credincioși regelui, erau foarte îngrijorați de viața lui. Căci pericolul îl păștea la tot pasul, mai ales noaptea, când vrăjmașii puteau să intre liber în palat.                                    – Ce să facem noi? se întrebau cocorii, adunați la sfat. Soldați avem, dar ce folos? În loc să-și facă datoria cu demnitate și să păzească regele, ei dorm toată noaptea atât de strâns că poți să tai lemne pe dânșii. Nici pe câini nu ne putem bizui, ei aleargă ziua întreagă la vânătoare și, când ajung seara, sunt rupți de oboseală. Nu ne rămâne altceva decât să păzim noi palatul ca bunul nostru rege să se odihnească  în pace.                                                Și iată că toți cocorii s-au înțeles și s-au împărțit în trei stoluri. Fiecărui stol i s-a încredințat un post de pază și a fost stabilită o strictă ordine de schimbare a santinelelor.                                                                                                                                                 Cel mai numeros stol de cocori s-a dislocat pe pajiștea care se întindea  în jurul palatului; al doilea stol a ocupat toate intrările și ieșirile din palat, iar celelalte santinele s-au postat chiar în dormitorul regal, ca nici pentru o clipă să nu-l scape din ochi pe suveran în timpul somnului.                                                                                                                     – Și dacă pe cineva îl doboară somnul tocmai atunci când se află la post? a întrebat un cocor tinerel.                                                                                                                                                  – Există un leac sigur și pentru acest bucluc, l-a liniștit cocorul- călăuză, care avea o bogată experiență de viață. Intrând la post, fiecare dintre voi va sta într-un picior, iar în lăbuța celuilalt picior va ține în aer o piatră. Și, dacă, ferească sfântul, pe cineva îl va fura somnul, piatra îi va cădea din lăbuță și, prin zgomotul produs, îi va înștiința pe toți ceilalți.                                                                                                                                                            De atunci, cocorii veghează noaptea unul după altul, stând la post într-un picior și schimbându-se peste fiecare două ore. Și, respectând vechea lor înțelegere, încă nimeni n-a scăpat piatra din lăbuță. Nu degeaba cocorii sunt numiți păsări regale.

Poveste de Leonardo da Vinci                                                                                                                                     IMG_20180312_132320

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s