întâmplare reală · Chișinău · personalități

Memoria străzilor orașului Chișinău despre Alexei Mateevici

Multe dintre clădirile și străzile Chișinăului păstrează memoria pașilor lui Mateevici. În clădirea situată la intersecția străzilor Bănulescu-Bodoni și Kogâlniceanu, pe timpuri, s-a aflat Seminarul Teologic, unde Alexei Mateevici a învățat între anii 1902-1910, fapt confirmat și de o placă fixată pe peretele edificiului. Nu departe de aici, pe strada Kogâlniceanu, s-a aflat și Școala Duhovnicească, prima instituție școlară din Chișinău unde a învățat viitorul poet. Precum susține cercetătorul Iurie colesnic, copilul Mateevici Alexie veni aici în una din zilele călduroase ale lui august 1897. Mărturie este chiar atestatul eliberat de către direcția școlii în luna iulie a anului 1902 și semnat de supraveghetorul ei principal Macarie Epure.

Pe actuala stradă Mateevici este o căsuță care, la prima vedere, nu se deosebește prin nimic de vechile clădiri, ce înfrumusețau orașul acum un secol. O plăcuță comemorativă ne amintește însă că aici a locuit cu familia sa poetul Alexei Mateevici între anii 1915-1917. Anume în această casă el a scris cea mai importantă creație literară a sa – poezia „Limba noastră.”

La 28-29 mai 1917, are loc istoricul Congres al Învățătorilor, la care A. Mateevici a ținut unul dintre celebrele sale discursuri patriotice, militând pentru utilizarea limbii române în toate sferele vieții, în special în școală și biserică.

Pe la 15-16 iunie a aceluiaș an A. Mateevici îi declară profesorului V. Harea: „Știi că m-a frământat mereu ideea unei poezii despre limbă. Pe front însă n-am avut timp s-o redactez complet. Am să ți-o aduc mâine ca s-o publici în ziar și astfel s-o putem răspândi printre învățători.”

Soția poetului, Teodosia, îsi amintea mai apoi cu câtă febrilitate și inspirație lucra poetul la această poezie, pe atunci, casa în care trăiau avea o mică mansardă. Aici A. Mateevici își amenajase biblioteca și masa de lucru. În orele când muncea, jos puteau fi auziți pașii apăsați ai poetului, vocea lui. El scria, apoi citea cele scrise cu voce tare.

„Limba noastră” nu a fost pentru A. Mateevici o poezie oricare altele, ci mai degrabă un manifest prin care-și exprima convingerile și aspirațiile sale, atitudinea sa față de evenimentele ce se desfășurau în acel an…

 

 

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s