anotimpuri · literatură

Păsările lui moș Petruț

Așteptăm vestitorii primăverii împreună cu eroul lui Spiridon Vangheli moș Petruț.

„Abia mișcau aripile, dar nu s-au oprit la baltă.                                                                                 – Încă două dealuri și suntem acasă, o mângâia cocostârcul.                                                       – Zboară tu înainte, l-a rugat cocostârca. Mă tem că nu-i cuibul.                                                Când au văzut în câmp oameni din satul lor, bucuria le era cât un cocostârc de mare, iar oamenii le făceau semn cu pălăriile.                                                                                                    Deasupra satului au incetinit zborul și au prins a număra casele să vadă dacă-s toate. Au găsit-o pe a lor…                                                                                                                                  Cocostârcii au coborât pe acoperișul de stuf în preajma cuibului și au făcut câțva pași ca să-și dezmorțească picioarele.                                                                                                              În ogradă a răsărit o casă nouă, cu ferestre cât poarta. Ușa se deschide și iată apare în prag moș Petruț:                                                                                                                                        – Bun sosit și-a scos moș Petruț căciula.                                                                                            Cocostârcii s-au uitat unul la altul: a încărunțit moșul.                                                                  Cine trecia pe drum, se oprea și căuta capăt de vorbă:                                                                  – Ce se mai aude prin Africa, moș Petruț? îl întrebau sătenii, arătând spre cocostârci.          – De, trăiesc oamenii…                                                                                                                            Cum s-au mai rărit copiii din ogradă, moș Petruț s-a apropiat de cocostârci și le-a spus:                                                                                                                                                                – Apoi eu vă las casa asta vouă.                                                                                                            Că au înțeles, că n-au înțeles cocostârcii vorba moșului – nu pot s-o știu, dar tot atunci au prins a bate toaca de a auzit tot satul că s-au întors păsările lui moș Petruț.                            Pe urmă au zburat la baltă. Erau singurii cocostârci din părțile acelea… S-au rărit casele cu stuf și satele au rămas fără cocostârci.                                                                                   Când s-au întors la cuib, din hogeag ieșia o ață de fum. De dragul oaspeților, moș Petruț a aprins focul în soba din casa veche, pe care le-a dăruit-o cocostârcilor”.                                                                                                                      ( Spiridon Vangheli)

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s