Dragostea lui Nicolae Titulescu pentru Basarabia e greu de explicat, precum e greu de înțeles ce vedea el în oamenii care populau teritoriul dintre Prut și Nistru. Dar gesturile pe care el le-a făcut pentru Basarabia ne obligă să-i înălțăm o statue chiar în inima Chișinăului. Fiindcă a fost unicul demnitar român de mare rang care a iubit sincer Basarabia și a fost demis pentru această dragoste. Titulescu nu concepea România Mare fără Basarabia.
În volumul memoralistic „Pe baricadele vieții”, semnat de Onisifor Ghibu sunt mai multe pagini dedicate lui Nicolae Titulescu, care într-un fel, developează sentimentele marelui diplomat pentru basarabeni și Basarabia:
„N-am apucat să cunosc personal pe Nicolae Titulescu, marele nostru diplomat de mai târziu, decât în prima jumătate a lunii aprilie 1918, la Chișinău. Era într-o sâmbătă după-amează. Îmi terminasem treburile redacționale… Deodată, pe neașteptate, se deschise ușa cabinetului meu și întră în birou trei persoane, dintre care pe două le întâlneam prima dată. Erau: Take Ionescu, pe care îl cunoșteam încă din 1911, însoțit de Nicolae Titulescu și de Mihai Cantacuzino, pe care nu avusem până atunci ocazia să-l cunosc personal.
În primul moment am rămas foarte surprins de această vizită cu totul neașteptată. După prezentare și câteva cuvinte convenționale, ia cuvântul Nicolae Titulescu. Deși nu ne văzusem niciodată până atunci, ne cunoșteam, și eu pe el, și el pe mine, după nume. Aveam un mare respect pentru modul în care se manifestase în ultimii ani în viața publică. Era un om tânăr, foarte apropiat de vârsta mea, și avea reputația unui om de prim ordin, atât în activitatea de stat, cât și în viața publică.
- Dragă Ghibu, am venit să te vedem. S-a făcut Unirea Basarabiei. Noi nu cunoaștem Basarabia, așa că am venit la tine să ne spui cum stau lucrurile. Vrem să vedem ce este Basarabia. (p. 222)
Colesnic, Iurie. Chișinăul nostru necunoscut. – Chișinău, 2015. – 632 p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 