„Bătrânul și marea”, romanul celebrului romancier, nuvelist, prozator american Ernest Hemingway este o adevărată parabolă a vieții umane. Este ultima sa operă, vârful creației care l-a consacrat în toată lumea. „Bătrânul și marea” este o poveste-fabulă, care abordează teme profunde, ca înfrângerea și curajul, triumful și pierderea. În aparență, pare o poveste simplă, dar în esență este una cu multe învățăminte. „Bătrânul și marea” este „cartea metaforei”. Marea se poate identifica cu viața- cu toate vicisitudinile și bucuriile ei, în vreme ce pescarul (Santiago) este imaginea celui ce nu are altă variantă decât lupta. Și mai mult decât atât, cartea reprezintă un omagiu adus singurătății. Pentru că, în viziunea lui Hemingway, pentru a reuși, ai nevoie, în primul rând, de curaj, și o dorință de a lupta pânâ în „pânzele albe”. Din punct de vedere simbolic, peștele cel mare poate reprezenta un scop de-al nostru care ni se pare mai presus de ceea ce putem realiza cu adevarat. Cu mare insistență îl putem atinge, însă ceea ce este mai greu e să-l menținem.
Scrisă în numai opt săptămâni, cartea a fost foarte mult apreciată. Astfel, în 1953, cartea va lua Premiul Pulitzer, iar în 1954, scriitorul primește „pentru măreția artei narative, demonstrată în „Bătrânul și marea” și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan” cea mai înaltă apreciere – Premiul Nobel pentru literatură.
Heningway, Ernest. „Bătrânul și marea.” – Iași, 2007. – 173 p.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 