„Ce înseamnă, pentru noi toți, poezia, literatura și gândirea poetică a lui Eminescu, o știm și ar fi zădarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga și Tudor Arghezi până la… Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene.
Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontanietate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. Îl iubim cu toții pe Creangă, îl admirăm pe Hasdeu… și anevoie putem lăsa să treacă mult timp fără să-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zări și ne-a făcut să cunoaștem altfel de lacrimi.”(Mircea Eliade)
„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.”
(M. Eminescu „La steaua”)