Sfântul Apostol Andrei este, primul care a adus creștinismul pe meliagurile noastre. Apostolul Andrei a fost fratele Apostolului Petru și cel dintâi chemat de Hristos la propovăduire, de aceea i se spune Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Noaptea din ajunul Sf. Andrei este destinată unor obiceiuri, care să asigure protecția oamenilor, animalelor și gospodăriilor. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și ” rodul livezilor”.
Împotriva acestor primejdii, oamenii folosesc ca principal element de apărare usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale.
Tot în această noapte fetele înciarcă semnele propriului destin: caută chipul viitorului soț în forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit și apoi brusc solidificat prin turnare în apă: stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până se zăresc chipul viitorului bărbat: pun busuioc sub pernă și apoi se culcă, sperând sa-și viseze ursitul.
Cum iarna este anotimpul lupilor, Sf. Andrei a devenit patronul lor (poate și prin faptul că și fratele său Sf. Petru, este și el „mai mare peste lupi”) iar ziua lui se mai numește „Ziua lupului” și trebuie respectată prin odihnă, căci cine va lucra „îi strică lupul vitele și mai ales oile și caprele”. Se mai spune că în această zi „lupul își vede coada”, adica își poate suci gâtul, care de obicei este țeapăn, și este foarte agil la vânătoare. Avem un neam cu cele mai frumoase obiceiuri și tradiții.