Sistemul Solar și – a început existența ca un nor de gaz și de praf plutind prin galaxia Calea – Lactee. Se consideră că undele de șoc transmise prin spații de către o supernovă au lovit, la un moment dat, și i-au determinat cumva restrângerea sub acțiunea propriei sale gravități.
Pe durată a 100 000 de ani, norul aglomerat s-a transformat într-un nor turbionar, denumit nebuloasă solară. Sub presiunea gazului și a prafului, care se învârt într-o spirală orientată spe interior, centrul a devenit mai ferbinte și mai dens și a început să capete o proturberanță din care, în curând se va dezvolta un soare tânăr.
Departe de acest „furnal” central, particulele de praf au început să se aglomereze ca fulgii de zăpadă, mai întâi în mici fragmente de roci, pentru ca încet să devină bolovani de dimesiuni mari. După milioane de ani, unele au crescut în blocuri de câțiva kilometri în diametru, numite planete zimale.
În cele din urmă, acestea au început să se unească între ele, mărindu-se precum un troian de zăpadă pentru a deveni cele patru planete interioare, terestre – Mercur, Venus, Pământul și Marte și, respectiv, nucleele celor patru gigante gazoase exterioare – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.
Biblioteca "Nicolae Titulescu" 