Activităţi

Revistă bibliografică: Arta covoarelor vechi românești basarabene

Cu siguranță, mulți dintre voi au văzut pe peretele din casa mare a bunicii, sau poate, la unii dintre voi, mamele mai păstrează aceste impresionante lucrări executate de mână.

Este vorba despre covorul vechi românesc, care reprezinta o piesă nelipsită din designul interior al caselor.

Covorului românesc îi este dedicată o lucrare voluminoasă – de 330 de pagini, elaborată de Gheorghe Mardare. În cartea cu genericul Arta covoarelor vechi românești basarabene, autorul a încercat să redea magia mesajului simbolic al covorului, lucrat cu atâta dragoste și abnegație de mamele și bunicile noastre.

În partea I a lucrării se vorbește despre aspectele de datare a covoarelor vechi și despre cercetările contemporane a covoarelor vechi basarabene.

Astfel, autorul dezvăluie cum a studiat istoria țesutului covoarelor în mai multe regiuni, precum Cernăuți, Odesa, Lăpșuna, Nisporeni, Ștefan-Vodă și în multe alte zone.

După cum se menționează în prima parte a cărții, arta covorului s-a dezvoltat pe baza unui sistem de simboluri expuse în imagini plastice decorative, care mai târziu au fost asociate unor figuri geometrice și ideograme. Pe baza materialelor se poate afirma că aproximativ de la sfârșitul primei jumătăți până la mijlocul sec. XIX. erau utilizate tot mai des motive zise geografice și ideogramele, fiiind considerate patrimoniu moștenit. Tot în acea etapă, mitologia cosmogonică, specifică icogonografiei covoarelor din sec. XVIII, este înlocuită cu mitologia spiritelor agricole, a vegetației și a simbolurilor agricole, a vegetației și a simbolurilor comestibilității, cum ar fi Rădăcinile vieții, Pomul de turte dulci, ceea ce duce la o altă etapă a modalității de expresie plastică a imaginii simbolice vegetale.

În partea a II-a, Gheorghe Mardare vorbește despre tipologia tradițională a covoarelor basarabene, tehnicile de țesut, obiectele de uz casnic confecționate din pânză de covor etc.

Din acest capitol aflăm că sunt covoarele de așternut și de acoperire a mobilei, acestea includ: lăicere, cergile, lădarele, cioltarele, șătrăncile etc.

Mai sunt și covoare pentru acoperirea pereților: păretare, scoarțe, războaie, pichere. O altă categorie o formează covoarele suspendate: ungherarele, cordarele etc.

Problema tipologiei covoarelor vechi românești din zona Basarabiei implică mai mulți factori istorici, dar și lingvistici. Autorul menționează că rămâne încă o enigmă faptul, de ce la basarabenii, care țineau atât de mult la covoarele lor, existau două interdicții: de a fi așternute pe podea și de a fi vândute, totuși au fost nepăsători în privința denumirilor tipurilor de covoare. Mai mult, peste 50% dintre denumirile tipurilor de covoare păstrate sunt de origine străină, începând cu cele turcești și slave.

În partea a III-a aflați despre motivele covoarelor vechi basarabene – morfologia, semantica și filozofia decorului.

Așa că, dacă doriți să descoperiți motivele simbolice ale apelor, motivele zigzagomorfe, cele oblice și scărdate ale fecundității și fertilității, motivele fitomorfe, stilizate și realiste, dar și încă o serie de motive utilizate în tehnica covoarelor vechi, este neapărat să consultați cartea și anume capitolul III, unde veți găsi și imaginile reprezentative.

Conform capitolului, cele mai vechi motive utilizate sunt cele de origine preistorică, care își au precedente în monumetele arheologice din regiune, începând cu mezoliticul și mai ales neo și eneoliticul european, până la epoca bronzului.

În partea a IV-a: Particularități artistice ale decorului covoarelor vechi românești basarabenei, veți citi informații prețioase despre structurile compoziționale în repartizarea decorului, demersul stilistic al imaginii, formarea coloritului, valorașiile cromatice și aște detalii interesante.

În plan artistic, în coloritul covoarelor se urmăresc mai multe fenomene, care sunt în concordanță cu filozofia generală de concept a decorului lor. Existența unei simbolisitici a culorii presupune necondiționat o permanență vădită în colorarea anumitor motive cu aceeași nuanță în toate mostrele. În covoarele vechi se observă culori mai deschise: galben, roșu, alb. Dar tot aceleași simboluri sun interpretate și în alte culori, cum ar fi prumbeii roșii, cocoși verzi sau mâinile albastre etc.

În partea a V-a și ultima a lucrării descoperim  formulele și nivelurile de expresivitate ale imaginarului în decorul covoarelor, autorul ne vorbește despre cele șase niveluri de expresivitate plastică a imaginarului în decorul covoarelor și despre morfologia imaginarului.

Mardare, Gheorge. Arta covoarelor vechi românești basarabene. – Chișinău, 2016. – 334 p.

 

 

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s