Revistă bibliografică "Scriitori născuți în luna mai"

Vine, vine luna mai,
Se preface tot in rai.
Cum incep caldurile, 
Infrunzesc padurile… (I. Onu)

În ultima lună de primăvară s-au născut următorii scriitori:

Niccolo Machiavelli (3 mai 1489, Florența)  a fost un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian. Ca scriitor este cunoscut prin opera c, Principele (1513), în care descrie metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducător este bazat pe credința lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice tradiționale. Machiavelli credea că aceste reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice ale vremii, ca și ale perioadelor anterioare. Alte opere: Belfagor, La mandragola („Mătrăguna„), Sette libri dell’arte della guerra („Șapte cărți despre arta războiului”) etc. A murit în anul 1527. 

Fragment din Principele

…”Unii oameni ar putea să se întrebe cum este oare posibil ca Agatocle, și alții asemenea lui să fi putut, după atâtea trădări și cruzimi, să mai trăiască multă vreme și fără primejdie în țara lor și să se apere de dușmanii lor”…

Henryk Sienkiewicz ( 5 mai 1846 Polonia) a fost un romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveția, împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de ajutorare a victimelor războiului din Polonia. Opera care l-a marcat ca scriitor este Quo Vadis, dar pe lângă ea mai are alte opere ce merită a fi citite:  (Prin foc și sabie),  (Familia Połaniecki), (Pe țărmul însorit) etc. Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924

Fragment din opera Quo Vadis:

…”Orice sac își găsește peticul, dar astăzi am cugetat și așa prea mult, asta mă sfârșește. În schimb, îți promit că mâine mă voi gândi la dragostea ta, și Petronius n-ar mai fi Petronius dacă n-ar găsi o soluție.”… 

Rabindranath Tagore (6 mai 1861, Calcuta). a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului șiProfetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba engleză, în care și-a tradus unele opere concepute în bengali. Moștenirea literară a lui Tagore cuprinde peste 100 de povestiri, 50 de volume de versuri, 12 romane, articole publicistice, lucrări filosifice, eseuri. S-a stins din viață la  7 august 1941.

Fragment din Grădinarul

…”– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.”…

Lucian Blaga ( (n. 9 mai 1895, Lancrăm, Sibiu). a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,  viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. 

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

Mihail Bulgakov (15 mai 1891) –  romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană.În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său roman, Garda Albă.  În 1928 începe întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.

Fragment din cartea Scene moscovite

…”M-a lăsat fără nici un răspuns. A zâmbit timid și a plecat. Și din nou au început să sufle-n țignale, să fluture, să alerge de colo-colo. În cele din urmă, au decuplat vagoanele cu beteșuguri. Iar noi, în acest mod, am acumulat o întârziere de vreo două ceasuri și jumătate.”…

Honore de Balzac (20 mai 1799) – romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. 

Fragment din Moș Goriot

…”Temniţa nu merge fără temnicer ; una fără alta nu pot fiînchipuite. Buhă iala gălbejită a acestei femei mărunte este produsul vieţii acesteia, după cum tifosul este consecinţa emanaţiilor dintr-un spital. Juponul ei de lînă tricotată , mai lung decît fusta croită dintr-o rochiemai veche şi ale cărui scame curg prin găurile stofei mîncate de vreme, reprezintă parcă, luaţi la un loc,salonul, sala de mîncare

şi grădiniţa, vesteşte înfăţişarea cuhnei şi parcă-ţi spune cam cum trebuie să arate clienţii pensiunii.”…

Hector Malot (20 mai 1830) – a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi. A scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru romanul „Singur pe lume„. 

Fragment din cartea Singur pe lume:

…”Ajunserăm curând la pădurice şi, după ce lăsarăm traistele jos, ne aşezarăm pe iarba care începea să încolţească şi prin care bănuţii răsăreau ici şi colo; Sufleţel, scăpat din lanţ, se repezi într-unui din copaci, scuturându-i crengile pe rând, de parcă ar fi vrut să scuture nuci, în vreme ce câinii mai cuminţi şi mai osteniţi, se culcară în cerc în jurul nostru.”…

Tudor Arghezi (21 mai 1880, București) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismulu. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis – vechiul nume al Argeșului. Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins cu numeroase titluri și premii, iar în anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.

Fragement din poezia Lumina lină

„Cum te găsești, ușoara zburătoare,
Zăcând aici, pe-o margine de drum,
Și nu dormind într-un polen de floare,
Învăluită-n aur și parfum?”…

Publicitate