Ciupercile – alimente ce ne oferă o mulţime de beneficii pentru sănătate

    Cu siguranţă, mulţi dintre voi, măcar o singură dată,  au fost la pădure după ciuperci. Culesul ciupercilor e o activitate „responsabilă”, deoarece trebuie foarte bine să ştim a identifica ciupericile comestibile. Aceste „minuni ale naturii” nu trebuie să lipsească din alimentaţia noastră, deoarece sunt o sursă sigură de vitamine şi antioxidanţi. 

   Tot mai multe cercetări arată că ciupercile ar putea lejer intra în categoria super-alimentelor, alături de broccoli şi afine. Principalele lor beneficii sunt reducerea riscului de boli de inimă şi cancer.

    Vă invităm să faceţi cuoştinţă cu unele ciuperci bune de consumat, ne-a ajutat în acest sens şi cartea autoarei Silvia Ursache, „Ciuperci comestibile şi otrăvitoare”, din seria Să cunoaştem lumea împreună
Corpinul (Popenchiul)
Aşa se numesc mai multe specii de ciuperci cu piciorul lung (10-25 cm) şi cu pălăria în formă de ou. La numai câteva ore după ce sunt culese, se maturizează definitiv. Pălăriile lor se înnegresc. Capătă un aspect neplăcut, deoareceme emană un fel de cerneală neagră. Sunc comestibile, dar trebuie preparate îndată ce sunt culese.

Burete domnesc

Pãlãria e portocalie sau galben-aurie, netedã, lucioasã, cãrnoasã, sfericã la început, henmisfericã, apoi întinsã cu marginea fin striatã. Lamelele sunt galbene. Piciorul e învelit la bazã într-o volvã (ca un manson) dezvoltatã, albã. Culoarea piciorului e galbenã. Inelul este galben, striat, lãsat în jos. Carnea este albã, galbenã au cuticula pãlãriei si piciorului, cu miros si gust foarte plãcut. Este una dintre cele mai pretuite ciuperci si creste prin pãduri de foioase, pe câmpii si în lungul drumurilor în regiunile mai calduroase, în iulie si august. Este comestibilã, foarte bunã.

Ghebele
Sunt numite astfel mai multe genuri de ciuperci care cresc în colonii mari pe copaci sau arbuşti. Provoacă putrefacţia rădăcinilor copacilor infectaţi. Ghebele au piciorul gălbui sau run de aceeaşi culoare, de dimensiuni mici. Se bucură de popularitate în Rusia şi în Ucraina. Majoritatea sunt comestibile, dar sunt şi unele nerecomandate pentru consum.

Gălbiorul (buretele galben)

E o ciupercă în formă de pâlnie, de culoare galben-intens. Pălăria are diametrul de 5-10 cm, iar piciorul atinge 3-4 cm în înălţime. Creşte în grupuri mari în pădurile de conifere. Sunt foarte gustoşi, conţin potasiu, vitaminele C şi D. În sec. al VXIII-lea erau puse pe masă la banchetele nobililor francezi. 

Ciuperca-umbrelă
Se mai numeşte buretele-şerpesc. Este o ciupercă foarte mare ce aminteşte o umbrelă ca formă. Pălăria ei atinge diametrul de până la 40 cm, e de culoare maronie şi e acoperită cu solzi. Piciorul tot este foarte lung, inelul e mare şi vârtos. E o ciupercă comestibilă, dar se consumă, de regulă, doar pălăria. Poate fi consumată crudă, fiartă, prăjită, adăugată în salate sau coaptă la grătar. 

Turta-vacii
E o ciupercă nu prea mare, cu pălăria de 4-12 cm, bombată acoperită de o membrană lucioasă, lipicioasă şi lunecoasă. Piciorul are înălţimea de 4-10 cm şi un inel în partea superioară. Creşte sub copacii de pin. Este răspândită în întreaga emisferă nordică. E o ciupercă comestibilă, considerată un deliciu în ţările slave. 

Vineţica (hulubiţa)

Are o pălărie de culoare roşie, vineţie sau verzuie cu diametrul de 4-10 cm. Piciorul e înalt, cilindric şi gros. Are un gust nu prea plăcut,  e destul de fragilă. E considerată comestibilă în Rusia şi în unele ţări din estul Europei. 

Zbârciogul

Aşa se numesc multe specii de diferite culori (galben, roşu, cafeniu) şi forme (rotund, conic). Pălăria sa este lunguiaţă şi zbârcită. Sunt răspândiţi în pădurile de foioase, cresc în abundenţă în pădurile arse. Sunt comestibili şi foarte gustoşi, însă există şi aşa numiţii „zbârciogi faliş”, care sunt foarte otrăvitori. De exemplu, zbârciogul gras poate fi mortal.

Hribul (mânătarca)

Are un picior gros şi o pălărie mare, de culoare brună, cu diametrul de 10-22 cm. E o ciupercă comestibilă foarte gustoasă şi cu un miros plăcut. E considerat chiar regele ciupercilor. Este răspândit în întreaga Europă, în America şi chiar şi în Africa. Se consumă proaspeţi, uşor prăjiţi în unt, cu paste, în supe etc.

Şampinionul 

E cea mai larg răspândită ciupercă din lume, datorită comestibilităţii sale excelente şi datorită faptului că poate fi cultivată în sere. Se întâlneşte şi în grădini, parcuri sau câmpii. Are pălăria albă, cenuşie sau amronie, în funcţie de specie. La ciupercile tinere pălăria e rotundă, iar la cele mature – e plată. Conţine multe vitamine şi microelemente. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că doar câteva ciuperci au de 12 ori mai multa cantitate de L-Ergothioneine, un puternic antioxidant, decât germenii de grâu şi de patru ori mai mult decât ficatul de pui, considerate până acum ca fiind cele mai importante surse de acest antioxidant. 

Cenuşăreasa

Are o pălărie de culoare brună-cenuşie, cu diametrul de 5-20 cm. Piciorul este gros şi nu are inel. Emană un miros puternic şi e acră la gust. Creşte în păduri, poiene şi la marginile cărărilor şi drumurilor. E răspândită în Europa şi în America de Nord. Este considerată de o comestibilitate medie. Poate provoca reacţii adverse unor persoane sensibilie. 

   Alături de fructe si legume trebuie sa obtinem gama completa de beneficii nutritive de care are nevoie organismul nostru, astfel, ciupercile ne sunt de mare ajutor!

Vă dorim poftă bună şi multă sănătate!