Activităţi

Revista bibliografică "Scriitori născuți în luna martie"

    Luna martie, prima lună a primăverii ne aduce multe surprize frumoase: în primul rând ne vine cu mărțișorul pe care timp de o lună îl vom purta la piept, ne vine că sărbătoarea mamelor, cu ghiocei și viorele. În prima lună a primăverii, chiar în prima zi s-a născut marele povestitor al neamului Ion Creangă. Vă invităm să aflați ce alți scriitori au văzut lumina zilei în prima lună a primăverii. document.write(unescape(„%3Cstyle%20type%3D%22text/css%22%3E%0Abody%20%7B%20background-image%20%3A%20url%28%22http%3A//thecutestblogontheblock.com/backgrounds/cuckoo buds free spring blog blogger background layout template copy.jpg%20%22%29%3B%20background-position%3A%20center%3B%20background-repeat%3A%20no-repeat%3B%20%20background-attachment%20%3A%20fixed%3B%20%7D%0A%3C/style%3E%0A%3Cscript%20type%3D%22text/javascript%22%3E%0Avar%20div%20%3D%20document.createElement%28%27div%27%29%3B%0Adiv.setAttribute%28%27style%27%2C%22position%3A%20absolute%3B%20left%3A%200px%3B%20top%3A%2030px%3B%20z-index%3A%2050%3B%20width%3A%20150px%3B%20height%3A%2045px%3B%22%29%3B%0Adiv.innerHTML%20%3D%20%27%3Ca%20target%3D%22_blank%22%20href%3D%22%20http%3A//www.thecutestblogontheblock.com%22%3E%3Cimg%20border%3D%220%22%20src%3D%22http%3A//www.thecutestblogontheblock.com/images/tag.png%22%3E%3C/a%3E%27%3B%0Adocument.getElementsByTagName%28%27body%27%29.item%280%29.appendChild%28div%29%3B%0A%3C/script%3E”));

Ion Creangă:
1 martie Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași. A fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”. Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori, și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba român. 

Timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, însă, este exclus definitiv din rândurile clerului deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.
Fragment din Fata babei și fata moșneagului
…”Și când a ajuns la cuptior, frumoase plăcinte erau într-nsul! Dar când s-apropie să ieie dintr-nsele și să-și prindă pofta, focul o arde și nu poate lua. La fântănă, așișjderea: păhăruțele de argint, nu-i vorbă, erau, și fântâna plină cu apa până-n gură; dar când a vrut fata să puie mâna pe pahar și să ieie apă, păhăruțele pe loc s-au cufundat”…
Creangă, Ion. Fata  babei și fata moșneagului / Ion Creangă. / Chișinău, 2008. – 16 p. 

Gheorghe Asachi, născut la 1 martie 1788,  poet, prozator și dramaturg român. Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifică legendele istorice „Dochia și Traian”, „Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț”. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. S-a stins din viață la 12 noiembrie 1869. 

Fragment din Greierul și furnica
„Greierul și furnica
Săltând, greierul la țară
Șuierat-au toată vara,
Și cân iarna au venit, 
Cu nimică s-au trezit, 
Neavând măcar de dor
Muscă sau vreun viermișor
Pe furnica sa vecină,
Au rugat să-l împrumute
C-un grăunte, c-o neghină”…
Asachi, Gheorghe. Cântul cignului / Gheorghe Asachi. Chișinău: Litera, 1997. / pag. 106


Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927 în Columbia. A fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. 

  Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). 
 Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat: El gallo de oro (1964) (Cocoșul de aur),Roberto Galvadón și Tiempo para morir (1966) (Timp pentru moarte), En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu există hoți), Juego peligroso (1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui Montiel), Mária de mi corazón (1979) (Maria inimii mele) etc.S-a stins din viață la 17 aprilie 2014 în Ciudad de México,Mexic. 
Fragment din Cronica unei morți anunțate
…”Spre deosebire de logodnele din vremea aceea care erau lungi și supravegheate, a lor a ținut numai patru luni datorită grabei lui Bayardo San Roman. N-a fost și mai scurtă fiindcă Pura Vicario i-a cerut insistent să aștepte până se termină cu doliul în familie”…
Garcia, Marquez, Gabriel. Cronica unei morți anunțate / Gabriel Garcia Marquez. – București: Rao, 2009. – 155 p. 

Mircea Eliade –  13 martie 1907, București; cunoscut  istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. În calitate de filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962.

Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume. Autor al cunoscutelor opere: „Romanul adolescentului miop”; „Domnișoara Christina”, „La țigănci”, „Maitrey”, „Nuntă în cer” etc.
Fragment din La țigănci
…:”La umbra nucilor îl întâmpină o neașteptată, nefirească răcoare, și Gavrilescu rămase o clipă derutat, zâmbind. Parcă s-ar fi aflat dintr-o dată într-o pădure, la munte. Începu să privească uluit, aproape cu respect, arborii înalți, zidul de piatră acoperit cu iederă și, pe nesimțite , îl cuprinse o infinită tristețe”…
Eliade, Mircea. La țigănci / Mircea Eliade. – București, 2006. – pag. 15

Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie 1854 la București. A fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, Tudor Arghezi și Gala Galaction. A decedat la 24 noiembrie 1920, București.


Rondelul nopții argintate
„În noaptea de lună-argintată,
Pe pleoape când somnul se lasă,
În vis îmi clădes câte-o casă
Ce toate e-n roze-mbrăcată”…
Macedonski, Alexandru. Excelsior / Alexandru Macedonski. – Chișinău: Litera, 1997. – pag. 222

Alecu Russo s-a născut 17 martie 1819, Chișinău. A fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Alecu Russo a studiat în Elveția. După studiile din Elveția, își continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum în traducerea lui Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu.  A decedat la 5 februarie 1859 la Iași.
Opere: Cântarea României; Amintiri; Iașii și locuitorii lui în 1840; Palatul lui Duca Vodă;Decebal și Ștefan cel Mare; Piatra Teiului; Stânca Corbului

Fragment din studiul istoric Decebal și Ștefan cel Mare

…”Decebal mort, Dacia cade, fecioară încă în trista condiție de provință depărtată. Ștefan coborât în mormânt, Moldova, pre care el o ridicase la culme, se întunecă încet, încet, pierde rangul său, drepturile sale, hotarele sale cele vechi și numai conservă decât numele său și suvenirile domnului Ștefan”…
Russo, Alecu. Piatra Teiului / Alecu Russo.- Chișinău: Hyperion, 1991. – pag. 210. 


Ion Barbu, pe numele adevărat Dan Barbilian,  s-a născut la18 martie 1895, Câmpulung-Muscel. A fost un poet și matematician român.  A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.În anul 1919 începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.
Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la  Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. A murit la
11 august 1961București.

Munții
„Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
-Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.-
Demult când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire”…
Barbu, Ion. Joc secund / Ion Barbu. – Chișinău: Litera, 1997. – pag. 67

Ovidius – Publius Ovidius Naso s-a născut la 20 martie, 43 î.Hr. în Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila. A fost fost un mare poet roman. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu laTomis. Posibil a fost exilat din cauza poeziei  Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.

Fragment din Tristele
„Tu, cartea mea, vei merge la Roma fără mine,
Te las: acolo mie a merge nu mi-i dat.
Dar fără de podoabe te du, cum se cuvine:
Un exilat ți-i tată, ia-ți strai de exilat!”…
Ovidiu. Opere. – Chișinău: Gunivas, 2001. – pag. 821

George Topârceanu – 20 martie 1886, București;  poet, prozator, memorialist șipublicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public.
Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904). Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin – Planina) se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie.
 Se stinge din viață la 7 mai 1937Iași. 

Fragment din În așteptare
…”Erau mai ales țărani de prin județele de câmp ale Munteniei – cei mai oropsiți dintre toți. Mă uitam la ei cu strângere de inimă. Nu se potriveau de loc cu imaginea ostașului român, de acum și de pe vremuri”…
Torpârceanu, George. Minunile sfântului Sisoe / George Topârceanu. – Chișinău: Litera, 1997. – pag. 258



Ana Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, s-a născut la  25 martie 1942, Timișoara. Este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații sale publice.  De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. I-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța etc.

Altfel
„Dar dacă soarele și luna
Sunt unul și același astru
Pe care spuma de-ntuneric
Îl travestește diferit?
Dar dacă eu sunt numai una
Clipind sub ochiul tău albastru
Sau scrijelind-o cu privirea
Bolta străină de granit”…
Blandiana, Ana. La cules îngeri / Ana Blandiana. – Chișinău: Litera, 1997. – pag. 151

Elena Farago s-a născut la 29 martie 1878, Bârlad. A fost o poetă română care a compus poezie pentru copii. Creații cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920). A fost distincă cu mai multe premii:
Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)
Premiul Internațional „Femina” (1924)
Premiul Național pentru Literatură (1938)
Medalia „Bene Merenti” – clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” – Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare. A murit la
 4 ianuarie 1954Craiova.
La țară
„Tata taie, mama strânge
Lemnele din jur – și el,
Rezemat de-o buturugă,
Stă uitat și singurel.
I-e urât și-ar vrea să plângă,
Dar îi vine-un gând viteaz:
– Cum să plângă el degeaba,
Cân i-atâta treabă azi.
Și c-o țandără-ndoită,
Ce-i închipuie-un topor,
Ciocănește-n buturugă
Ca un om ce are zor.”
Farago, Elena. Licuriciul / Elena Farago. – Chișinău: Arc, 2010. – pag. 26


Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova. Poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română.  Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.  A debutat în 1957  în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii. Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ” O viziune a sentimentelor”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ” Necuvintele”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri;  Premiul Internațional „Gottfried von Herder”;  Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii “Opera Magna”. A decedat la 13 decembrie 1983

Odă în metru antic
„Nu credeam să-nvăț
a muri vreodată,
nu credeam să mă zarzăre
să mă piază de murgure
înlăuntru de roată”…

Stănescu, Nichita. Necuvintele / Nichita Stănescu. – Chișinău: Litera, 1997. – pag, 318

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s