Activităţi

Revistă bibliografică " Bucuria lecturii în vacanţă"

Vacanţa de vară încă ne bucură cu farmecul ei. Pe lângă zilele cu soare, odihna la bunici, fructele şi legumele delicoase, o altă bucurie a vacanţei sunt şi lecturile. Dragi copii, vă propunem câteva cărţi pentru lectură în perioada estivală: document.write(unescape(„%3Cstyle%20type%3D%22text/css%22%3E%0Abody%20%7B%20background-image%20%3A%20url%28%22http%3A//thecutestblogontheblock.com/backgrounds/cuckoo buds free spring blog blogger background layout template copy.jpg%20%22%29%3B%20background-position%3A%20center%3B%20background-repeat%3A%20no-repeat%3B%20%20background-attachment%20%3A%20fixed%3B%20%7D%0A%3C/style%3E%0A%3Cscript%20type%3D%22text/javascript%22%3E%0Avar%20div%20%3D%20document.createElement%28%27div%27%29%3B%0Adiv.setAttribute%28%27style%27%2C%22position%3A%20absolute%3B%20left%3A%200px%3B%20top%3A%2030px%3B%20z-index%3A%2050%3B%20width%3A%20150px%3B%20height%3A%2045px%3B%22%29%3B%0Adiv.innerHTML%20%3D%20%27%3Ca%20target%3D%22_blank%22%20href%3D%22%20http%3A//www.thecutestblogontheblock.com%22%3E%3Cimg%20border%3D%220%22%20src%3D%22http%3A//www.thecutestblogontheblock.com/images/tag.png%22%3E%3C/a%3E%27%3B%0Adocument.getElementsByTagName%28%27body%27%29.item%280%29.appendChild%28div%29%3B%0A%3C/script%3E”));

Ion Creangă. Poveşti
  Era odată o babă care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de vărtute, dar slabi de minte. O răzăşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse şi părăluţe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri şi tremura după bani…( Soacra cu trei nurori)
 Era odată un flăcău stătut pe care-l chema Stan. Şi flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată şi mamă, şi fără nicio rudă care să-l ocrotească şi să-l ajute…(Povestea lui Stan Păţitul)

Creangă, Ion. Poveşti. – Bucureşti, s.a. – 175 pag.


Ionel Teodoreanu. În casa bunicilor
E teribilă casa bunicilor! Uf! de câte ori trebuie să se ducă la bunici cu părinţii, copiii se uită chiorâş unul la latul, strâmbă din buze, dau din cap, şi sunt ca zmeeledescălecate de vânturişi arestate în dulap, cu cozile înfăşurate, sfoara depănată şi zbârnîitoarea mută. 
 Mâinile trebuie să fie curate şi dulci la pipăit, unghiile tăiate, părul pieptănat – dar nu cu mâinile – , hainele periate, ghetele lustruite. 
– Să nu vorbiţi tare şi neîntrebaţi, să nu râdeţi prosteşte, să nu puneţi mâna pe lucruri, să nu v-atingeţi de pisici, să nu faceţi obrăznicii…
Teodoreanu, Ionel. În casa bunicilor. – S.I., s.a. – 224 pag. 


Spiridon Vangheli. Băieţelul din coliba albastră 
E seară. Grivei s-a dus să latre în sat. De ce nu latră în curte? Guguţă nu-l lăsa. Gâzele din grădină tac. Un greier şi-a scos vioara, dar s-a răzgândit. Stă de veghe. O gâscă din coteţ a vrut să întrebe ceva: 
– Ga-ga?
– Iia taci mata,  o roagă gânsacul lui Guguţă. În pom doarme o privihgetoare. Mâine o să ne cânte din nou…
Vangheli, Spiridon. Băieţelul din coliba albastră. – Chişinău, 2011. – 95 pag. 

Hector Malot. Singur pe lume
Sunt un copil găsit. 
Cu toate acestea, până la opt ani, am crezut că am şi eu mamaă, ca toţi ceilalţi copii, deoarece, de câte ori plângeam, o femeie mă strângea la piept şi mă legăna cu atâta drag, încât lacrimile îmi secau pe loc. Niciodată nu adormeam seara, fără ca să nu vină la pătucul meu, să mă sărute, iar iarna, când crivăţul troienea geamurile albite de ger, îmi lua picioarele şi mi le încălzea în mâini, îngânând un cântec pe care, în parte, mi-l aduc aminte şi azi. 
Când păţteam vaca pe marginea drumurilor năpădite de iarbă sau prin ponoarele pline de bălării şi mă apuca pe neaşteptate vreo furtună, ea îmi ieşea înainte şi mă ferea de ploie…

Malot, Hector. Singur pe lume. – Chişinău, 2008. – 242 pag.

 Mihai Eminescu. Basme
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu piciorele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miazănoapte şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare, ca miezul luminos al zilei. 

Cinzeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin de-a lui. Murise vecinul şi lăsase moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge…

Eminescu, Mihai. Basme. – Chişinău; Iaşi, 2007. – 127 pag. 


Trei poveşti minunate de Mihail Sadoveanu
Era o babă veche, care nu se închina seara şi dimineaţa. Trăia acolo singurică, unde se târăsc jnepenii de piatră şi unde înfloresc mărunţii trandafiri ai stâncilor. În nopţi de vară pluteau către ea duhurile prăpăstiilor. Pe negre vijelii, când scăpărau fulgere rupte, suaiu pe ţancuri zvârcolindu-se făpturi de pe ţărâmurile dedesubt, din împărăţia necuratului Tartor. Cu toate avea legătură baba Dochia, care orice babă depărtată de lume şi uitată de Dumnezeu. 
Sadoveanu, Mihail. Trei poveşti minunate. – Chişinău, 1997. – 33 pag. 


Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s