expoziţii

La mulţi ani, opere ale copilăriei!

Multe din operele care stau cuminţele pe rafturile bibliotecilor nu au apărut nici de azi, nici de ieri.
Chiar dacă au o „haină” diferită, în esenţă sunt aceleaşi lucrări literare care au bucurat copilăria multor generaţii. Nu au dispărut de pe poliţele noastre fiindcă într-adevăr sunt opere de calitate, opere care sunt actuale de sute de ani si vor fi la fel de actuale tot atâţia ani înainte.
Astfel, în fiecare an avem prilejul de a sarbători jubileul acestor cărţi, atunci când acestea împlinisc o dată rotundă de la apariţia lor. Nici anul 2012 nu duce lipsă de opere omagiate:
O LUME DISPĂRUTĂ  de Arthur Conan Doyle – 100 de ani
Personalitatea complexă a autorului nu putea să nu se afirme şi într-o direcţie în care avea înaintaşi glorioşi ca Edgar Allan Poe sau Jules Verne, fără însă să cadă sub influenţa vreunuia dintre ei: ştiinţa fantastică, în care a păşit cu dreptul în 1912 prin apariţia romanului „O lume dispărută”.
De data aceasta, protagoniştii săi nu mai au de luptat cu duşmani bipezi, cu capcane perfide, cu ucigaşi sau escroci. Ceea ce combat ei cu tenacitate şi spirit de sacrificiu, este necunoscutul, tainele nedescifrate ale firii. Îi animă, îi mână fără preget, pasiunea adevărului, vor să cunoască, să înţeleagă şi să comunice.
Sir Arthur Conan Doyle (n. 22 mai 1859 – d. 7 iulie 1930) a fost un romancier britanic, celebru fiindcă l-a creat pe Sherlock Holmes – primul detectiv care apare într-o serie de romane poliţiste.
În afara acestora, Sir Arthur Conan Doyle a fost autorul a numeroase povestiri ştiintifico-fantastice, romane istorice, piese de teatru, romane de dragoste, poezie şi texte inspirate direct din realitate (non-fiction).
Pe lângă detectivele cu Sherlock Holmes , romancierul scrie povestiri ca „O lume dispărută”, „Centura otrăvită”, Tărâmul ceţii”, romanele istorice „Campania albă”, „Marea umbră”, Refugiaţii”, ect.
OMUL INVIZIBIL de Herbert George Wells – 115 ani
Până la urmă, toate personajele din roman au ceva în răspăr cu etica: Griffin, burtăverzimea de la han şi din împrejurimile lui, vagabondul, chiar şi simandicosul doctor Kemp. Wells ia faţă de toţi o distanţă ironică, proza fiind – întâmplător? – una fără personaje pozitive. Chiar şi eroicul colonel, victimă a invizibilului, sfârşeşte într-un mod echivoc.
Singurul „personaj” total pozitiv, care ar atrage compasiunea unei întregi curţi de juraţi, este pisica rătăcită, folosită de Griffin pe rol de cobai.
Disperatul ei mieunat cerşeşte de un secol puţină clemenţă omului, care se crede stăpînul a toate la scară planetară.
Wells este magnific în ideea sa sugerată atât de subtil: omul se poate apăra de cruzimea şi stupiditatea altui om, natura, nu.
Herbert George Wells (21 septembrie 1866 – 13 august 1946), cunoscut mai bine sub numele de H. G. Wells, a fost un scriitor englez celebru pentru cărţile sale de ficţiune precum „Maşina timpului”, „Războiul lumilor”, „Omul invizibil”, „Primii oameni în lună” şi „Insula Doctorului Moreau”.
A mai publicat nuvele contemporane, istorice şi comentarii sociale. A fost un socialist declarat şi un pacifist, operele sale mai târzii devenind tot mai politice şi didactice. Atât Wells, cât și Jules Verne sunt recunoscuţi ca „părinţii genului știinţifico-fantastic”.
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de Ernesc Hemingway – 60 de ani
Bătrânul Santiago pescuia singur într-o barcă  pe Gulf-Stream şi trecuseră optzeci si patru de zile fără să-i cadă vreun peşte. In primele patruzeci de zile îi ţinuse tovăraşie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta şi peşte tot n-au prins părinţii i-au spus băiatului că, fără doar şi poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc. La porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă ce din prima săptămână a prins trei peşti mari.
In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undiţa bătrânului un marlin, un peşte spadă uriaş. Două zile si două nopţi durează lupta îndârjită dintre om si peşte care trage barca după el în larg. În sfârşit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord şi Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată împotrivirea disperată a bătranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul peştelui. Această povestire aparent simplă reprezintă in realitate o adevarată parabolă a condiţiei umane, a invincibilitaţii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercită o profesiune oarecare, ci îndeplineşte un destin, unul dat tot atât de inevitabil ca şi acela de a fi om : “Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! Il străfulgeră un gând. Dar pentru asta am fost facut.”
Hemingway a fost unul dintre cei mai străluciţi, mai îndrăzneţi şi mai rigurooşi stilişti din întreaga literatură universală, urmărind neclintit principalul scop al artei sale: acela de a surprinde însăşi esenţa unanităţii, aşa cum apare ea în spectacolul tragicomic al vieţii.
„Scriitorul adevărat este un om singur. Şi, pe măsură ce creşte în ochii celorlalţi, se cufundă tot mai mult în singuratate, iar dacă este suficient de bun, în fiecare zi e nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş.”, spune autorul lucrării.
COLIBA UNCHIULUI TOM de Henriette Beecher Stowe – 160 ani 
„Coliba unchiului Tom” se numără şi astăzi printre cărţile cele mai citite de pe glob. A fost tradusă în 23 de limbi şi autoare ei poate fi considerată pe drept cuvânt ca una din femeile celebre ale literaturii.
Coliba unchiului Tom” a reuşit să sporească vrăjmăşia cumplită dintre cele două tabere care începuseră să se formeze în Statele Unite: aceea a „aboliţioniştilor”, care cereau desfiinţarea slaviei negrilor şi aceea a adversarilor lor, care erau de părerea că aceasta este menirea oamenilor de culoare. Războiul de succesiune, care a urmat curând după apariţia cărţii, între statele din Nordul şi Sudul Statelor Unite, a fost un prim pas pentru eliberarea robilor negri de pe plantaţiile marilor cultivatori de bumbac şi de tutun.
Henriette Beecher Stowe nu se gândise niciodată că va fi scriitoare! Era o femeie simplă, preocupată de creşterea copiilor ei şi de treburile casnice. Această femeie modestă a scos primul strigăt de revoltă în favoarea sărmanilor robi de culoare, pe care stăpânii lor îi vindeau ca pe orice mobilă uzată sau îi puneau la muncile cele mai grele. Adânc îndurerată de umilinţele negrilor, ea a hotărât să scrie directorului unui ziar, care a încurajat-o, publicând primul reportaj din viaţa negrilor. Primului ei reportaj i-a urmat un al doilea, apoi al treilea… Astfel s-a născut o carte – „Coliba unchiului Tom”
PRINŢ ŞI CERŞETOR de Mark Twain – 130 de ani
Tom Canty intr-o zi plecă la cerşit, dar ajunge întamplator la palat. Acolo el a fost jignit şi bătut de un gardian, dar prinţul, un om bun şi cumsecade, îl vede şi plecă spre a-l salva de sub bici. Cei doi işi povestesc unul altuia viaţa şi fac schimb de haine, iar prinţul plecă spre a-l pedepsi pe gardian. Acesta nu il recunoaşte pe rege şi este izgonit din curtea palatului.
Sărmanul prinţ cutreiera Londra în lung şi în lat, dând de belele şi depaşindu-le. Pe de alta parte, Tom avea parte de o viaţa regească la palat. Lumea îl credea smintit la palat deoarece nu stia limba “eleneascaă” si nici latina, limbi pe care prinţul adevărat le vorbea fluent. De asemeni Tom nu stia tot ce se întamplă la palat, iar lumea era ingrijorata. Tatal prinţului adevărat ere ingrijorat şi supărat incât la un moment dat moare.
Până la urmă Tom întalneşte un baiat care primea pedepsele în locul lui, adică atunci cand greşea ceva, baiatul ispăşea pedepsele prinţului. Baiatul îi ipovesti tot ce este pe la palat. De asemeni contele Hertford, unchiul prinţului îl ajută să “işi recapete memoria”. Toate acestea se întamplă în timp ce Edward, suferea de foame si primea tot felul de pedepse din cauza că era îndrazneţ deoarece tot spunea că el este prinţul adevărat. Intr-un final totul revine la normal…
Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835 – 21 aprilie 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist şi umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinţ şi cerşetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” şi „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.
În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul şi buna sa dispoziţie, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme.
ALICE ÎN ŢARA OGLINZILOR de Lewis Carroll – 140 de ani
„Alice în Ţara oglinzilor” este o continuare a aventurilor lui Alice în Ţara Minunilor. Alice se intreabă cum este lumea de partea cealalta a oglinzii şi spre surpriza ei, reuşeste să treaca prin ea, într-o altfel de lume.
Acolo descoperă o carte cu poezii, Jabberwocky, pe care nu o poate citi decât cu ajutorul unei oglinzi. Înainte de a parăsi casa intră într-o grădina, unde florile îi vorbesc şi o confundă cu o floare. Apoi o întalneşte pe Regina Roşie (Red Queen), care îi oferă un tron dacă reuşeşte să ajungă la a opta mutare într-un joc de sah. Se mai intalneşte cu Tweedledum şi Tweedledee pe care îi cunostea deja din versurile pentru copii mici, apoi pe Regina Alba (White Queen) care se poartă ciudat, pare mai mult absentă iar pană la urma se transformă într-o oaie.
Apoi Alice este salvată de Cavalerul Alb (White Knight), care cade foarte des de pe cal, o referire probabil la mutarea în L a piesei de cal din jocul de şah. În acest moment, Alice ajunge la a opta mutare şi devine Regină, iar prin capturarea Reginei Roşii (Red Queen) il pune pe Regele Rosu (Red King) în pozitie de şah-mat. Imediat după aceea se trezeşte în lumea reala.
Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson, 1832-1898) a devenit cunoscut în lumea întreagă graţie lucrărilor sale „Alice în Ţara Minunilor” şi „Alice în Ţara Oglinzilor”.
Autorul cunoaşte un succes uriaş după publicarea cărţii „Alice în Ţara Minunilor”, care i-a adus o netrecătoare glorie.
AVENTURILE LUI OLIVER TWIST de Charles Dickens – 175 de ani
Acest roman ne spune povestea unui destin: destinul unui orfan pe nume Oliver Twist în Anglia secolului al XVIII-lea.
Este un strigăt de mânie împotriva sistemului azilurilor pentru săraci (numite în carte “case de muncă”), contra nedreptăţii cu care erau trataţi copiii neajutoraţi.
Rămas orfan la naştere, este crescut pana la vârsta de 9 ani într-o casă de muncă de la margine Londrei, unde traiul copiilor era unul greu şi plin de foamete şi suferinţă sub comanda nemiloasă a domnului Bumble. Lumea sa este plină de durere . De la vârsta de 9 ani acesta este angajat ca ucenic la pompele funebre ale domnului Sowerberry, fiind bocitor la înmormântări. Când credea că destinul îi începe să surâdă, lucrurile iau o întorsătură urâtă şi acesta fuge la Londra spre un destin mai bun, spera el…
Charles Dickens se naşte la 7 februarie 1812, în Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John și al Elizabethei Dickens.
Familia sa făcea parte din nobilimea de mijloc şi i-a asigurat educaţia la o școală privată, dar totul avea să se schimbe după ce tatăl său a pierdut o sumă mare de bani în distracţii şi străduindu-se să-şi menţină poziţia socială, familia fiind trimisă la închisoarea datornicilor.
La vârsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca să muncească zece ore pe zi în fabrica de cremă de ghete a lui Warren (aflată în apropiere de stația de cale ferată Charing Cross), pentru şase şilingi pe săptămână. Cu aceşti bani trebuie să-şi achite cazarea şi să încerce să-şi ajute familia. După o perioadă de timp, situaţia familiei se îmbunătăţeşte în urma unei moşteniri venite din partea familiei tatălui.
Sărăcia prin care a trecut a lăsat o amprentă dureroasă în viaţa şi în esenţa romanelor scriitorului. Operele precum „Aventurile lui Oliver Twist”, “Marile sperante”, „David Copperfield” vorbesc despre sărăcie, copilării nefericite şi speranţa într-o viaţă mai bună.
POVESTEA LUI HARAP ALB de Ion Creangă – 135 de ani
Harap Alb, ca formă este un basm cult, din punct de vedere al conţinutului – o nuvelă simbolistică. Ideea este că binele învinge răul.
Harap Alb este una din multele poveşti ale humuleşteanului nostru – Ion Creangă. Doi frati Verde-Imparat si Craiul au trait de multa vreme la cele doua capete ale lumii, fară să se vadă. Cei doi fii mai mari ai Craiului pleacă, dar de fiecare dată tatăl se îmbrăca în piele de urs şi îi aşteapta sub un pod. La vederea ursului amandoi se întorc, pe rând, acasă. Într-una din zile, mezinul se-ntâlneşte, în grădina, cu o bătrână care cerşea.
Fiul Craiului îi dă bani, iar Sfânta Duminică il sfatuieşte să plece el la curtea lui Verde-Impărat, însă numai după ce-i va cere tatălui său calul şi armele pe care le-a avut în tinereţe. Mezinul îşi alege calul supunându-l la proba jăratecului, curată de rugină armele tatălui său şi se pregăteşte de plecare, sfătuit fiind de tatăl său să se ferească de de omul roş, dar mai ales de spân. În pădure fiul de crai se întalneşte, de trei ori, cu Spânul care se oferă să-i fie slugă…
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iaşi) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”. Copilăria scriitorului este bine cunnoscută publicului datorită acestei opere. Pe lângă aceasta, Ion Creangă este cel mai mare povestitor al poporului nostru. De sub condeiul lui au aparut poveşti renumite ca: Capra cu trei iezi (1875) Dănilă Prepeleac (1876) Fata babei și fata moșneagului (1877) Făt Frumos, fiul iepei (1877) Povestea lui Harap-Alb (1877) Ivan Turbincă (1878)

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s