Colecţia "Biblioteca pentru toţi"

Colecţia „Biblioteca pentru toţi”, fondată în 1895, este relansată în 2009 de către Jurnalul Naţional printr-o serie de 100 de tittluri exclusiv româneşti. Şi, dacă la început au fost propuse 100 de titluri, la ora actuală întreaga colecţie cuprinde 130 de titluri de cărţi, ultimul volum fiind „Ţara de dincolo de negură” de Mihail Sadoveanu.

Începută acum doi ani, colecţia Biblioteca pentru toţi a ajuns să numere milioane de cărţi vândute, cărţi care se află în bi¬bliotecile dumneavoastră. Iată doar câteva dintre operele autorilor români, publicate în colecţia „Biblioteca pentru toţi”: „Craii de Curtea-Veche”, Mateiu I. Caragiale; „Îngerul a strigat”, Fănuş Neagu; „Trei dinţi din faţă” Marin Sorescu; „Adam şi Eva”, Liviu Rebreanu; „Delirul”, Marin Preda, „Nunta în cer”, Marin Preda; „Elevul Dima dintr-a şaptea”, Mihail Drumeş, ect.

Pe rafturile bibliotecii „N. Titulescu” sunt doar o mică parte din întreaga colecţie, care sperăm că totuşi îi va ajuta pe micii noştri cititori să descopere farmecul literaturii naţionale.

Cella Serghi

Panza de păianjen

Cu toate că este o carte de debut a Cellei Serghi, romanul „Pânza de păianjen” aduce în faţa cititorilor o scriitoare gata formată: căci este o carte densă, cu o construcţie bine elaborată, plină de viaţa trăită, iar nu mimată, doldoră de emoţii descrise cu instinct de prozator, cu un dialog verosimil şi bine montat.

Eroina principală, Diana Slavu este o fată de excesivă feminitate, cu un caracter prea complex pentru a se limita la latura lui erotică; nevoia de a străluci, de a-şi cultiva micile ei succese şcolare şi sociale se complică chiar de la început cu ipocrizia jocului dublu al unei vieţi duse pe cele două planuri – al realităţii şi al aparenţei.

Diana are o familie prinsă în drama unor deveniri materiale şi a unei decăderi din care se izolează figura limpede fixată a tatălui, a optimismului rămas intact în mijlocul ruinelor, a dragostei lui de băiatul cu a cărui fotografie în uniformă de ofiţer moare pe un pat din spital. Diana apoi intră într-o căsnicie şi se încadrează într-o altă familie, ai cărei membri sunt cuprinşi în toate particularităţile lor pitoreşti cu un ochi obiectiv de observator rece.

Fănuş Neagu

Îngerul a strigat

Eroii din „Îngerul a strigat” sunt grăbiţi, ca personajele lui I.L. Caragiale, vor sa ajungă la Cameră pentru a susţine o lege, dar, pentru a nu strica cherful cu amicii, întârzie trei zile povestind sau ascultând întâmplări senzaţionale. Trebuie observat însă că în scrierile lui Fănuş Neagu se află, dincolo de plăcerea povestirii, o istorie morală şi socială dramatică.

„Îngerul a strigat” este, de pildă, povestea unor „strămutaţi” duşi de colo-colo de apele unei istorii tragice. Aceasta este, în fond, formula cărţii: o adiţiune de episoade, de poveşti, puse sub semnul unui simbol tragic. Fiecare personaj din „Îngerul a strigat” are o povestire a lui şi aceasta o spune prozatorul sau un alt personaj, întrerupînd, dacă e cazul, o altă poveste ca, odată paranteza închisă, totul să reintre în albia naraţiunii iniţiale.

Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Mulţi vor fi observat disproporţia care stă la baza romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. O bună parte din volumul întâi cuprinde romanul propriu-zis (după concepţiunea noastră clasică) şi anume istoria geloziei lui Ştefan Gheorghidiu. Volumul II, însă este un jurnal de de campanie care ar fi putut să lipsească fără a ştirbi nimic din substanţa romanului. „La apariţie, în 1930, romanul lui Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, a surpruins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasică de dragoste şi un jurnal de război, greu de legat între ele. Persoana întâi a naraţiunii nu părea suficientă pentru a fi citite împreună. Şi mai era ceva, impresia, nu chiar uşor de formulat, căci nici gelozia, nici războiul nu aveau înfăţişarea cunoscută din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum să ştie încă era că, sub ochii ei se petrercea o reformă romanului, pe cât de profundă, pe atât de radicală…” (Nicolae Manolescu)

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este unul din cele mai inteligente, mai spirituale, mai pline de umanitate şi de mărturii ale epocii dintre romanele apărute în literatura noastră.

Mircea Eliade

Adolescentul miop

Viata de licean nu constituise pana in 1924-1925 cadrul nici unei carţi din literatura română. Şcoala, adolescenţa, experientele erotice le vom întâlni mult mai târziu în “Elevul Dima dintr-a şaptea” de Mihail Drumeş şi “Cişmigiu et Comp” de Grigore Bejenaru, devenite cele mai vândute cărţi ale câtorva generaţii. Romanul “Adolescentului miop” precedându-le cu câteva decenii e indubitabil, superior prin sinceritate, autenticitate, prin ardoarea şi agitaţia unor capitole ce ne familiarizează cu preocupările enciclopedice de orientalism, istoria religiilor,filozofie, şi literatura universală a unui licean.

Mihail Drumeş

Scrisoare de dragoste

O poveste de dragoste care cred ca s-ar potrivi chiar şi lumii de azi. Goana după bani şi obţinerea lor indiferent de modul în care vei reuşi să ajungi la ei. Să treci peste dragostea ta, să treci peste principii, să treci peste ceea ce simţi cu adevărat, sa iţi negi ţie insuţi sentimentele.

Asta este pe scurt povestea ce ne-o reda Mihail Drumes în minunata sa operă “Scrisoare de dragoste”.Multe i se pot reproşa lui Drumeş, dar nu că n-ar şti reţeta unui roman de consum: răsturnări de situaţie; anticipări de acţiuni pentru agăţarea cititorului şi creşterea suspansului; scene decoltate şi multă activitate erotică; acţiuni în contratimp; confruntări dramatice; exces de spectaculos, de multe ori neverosimil; melodramă, accelerări narative; personaje ideale cu care publicul din epocă se putea identifica, ca la cinematograf.

Drumeş strecoară numeroase stereotipuri ale culturii populare din timpul său, şi tocmai aici stă principala explicaţie a succesului său: în felul în care a sintetizat şi încorporat eroii romanului lui aspiraţiile şi fantasmele de natură culturală-socială-sentimentală ale publicului cititor.

Ion Minulescu

Romanţe pentru mai târziu

Ion Minulescu a fost cel care a împământenit la noi un mod de viaţă simbolist – sinteza între boemă şi dandism. Adică acea voită diferenţiere de lumea comună, prin ceea ce s-a numit atunci “spiritul decadent” Ce aduce nou Ion Minulescu în poezie? În primul rând o altă lume, o altă sursă de inspiraţie; nu satul, ci oraşul, nu un univers cantonat în vechime, ci unul modern.

Panait Istrati

Chira Chiralina. Codin. Ciulinii Bărăganului

Primul volum al lui Panait Istrati a stârnit la noi între unii nedumerire, între alţii – o explozie duşmănoasă. Vorbim de primirea pe care i-au făcut-o cofraţii întru literatură, căci publicul cititor atunci când cugetă, cugetă bine. Au fost şi-n breaslă capete care au judecat drept şi inimi care s-au bucurat. Mai mult însă au fost judecăţile ostile. În “Chira Chiralina”, noul scriitor înfăţişează, pe de o parte, lumea amestecată şi străină din porturile noastre dunărene, de odinioară, mai amestecată şi mai străină decât cea de azi, iar pe de altă parte, Asia neamurilor, Orientul cu splendorile naturii şi turpitudinile omeneşti. Viciile şi mizeriile morale ale bietului pumn de ţărână, Istrati le înfăţişează c-o iertătoare cumpănire, cu acelaşi sentiment pe care trebuie să-l aibă omul în faţa diformităţilor fizice. Acest lucru cei care s-au revoltat împotriva elementului străin, n-au voit să-l înţeleagă.

Marin Preda

Marele singuratic

Marele Singuratic este, la prima vedere, ceea ce se numeşte un roman de dragoste. Dar el este nu numai atât, dacă precizăm că iubitorul de solitudine este Niculae Moromete, pe care îl părăsisem în cel de-al doilea volum al “Moromeţilor” într-un moment dificil. În tentativa lui de a clădi cu fostul notar o “nouă religie”, el întâmpină neaşteptate obstacole. Tânărul activist constată că nu totul se desfăşoară la fel de simplu ca în discuţia avută nu demult cu notarul pe terasa cârciumii lui Valache. El înfruntă critica vechilor liberali răspunzându-le adesea dispreţuitor, ca şi tatăl său, pe care îl găseşte incapabil de a înţelege complicatul mecanism al proiectului de fericire pe care-l presupune “noua religie”. Prin încrederea nemărginită într-un proiect şi prin dezamăgirea inevitabilă, Niculae Moromete repetă, la altă scară, şi pe plan de intelectualitate mai acut, tipica existenţă sufletească a eroului moromeţian.

Camil Petrescu

Patul lui Procust

“Patul lui Procust” e romanul unor vanităţi rănite: a doamnei T. şi a lui Fred Vasilescu, în primu rând. Tocmai ale celor cărora Autorul le dă cuvântul, pe care-i îndeamnă să scrie. Doamna T. reuşeşte mai bine să se confeseze, deşi nici ea până la capăt. Fred Vasilescu, în schimb, nu vorbeşte deloc despre el însuşi (nu aflăm niciodată de ce o părăseşte pe Doamna T., pe care o iubea) preferând să se ocupe de Ladima şi de Emilia, a căror relaţie îl intrigă, fiindcă nu descifrează în ea nicio urmă de vanitate. Din contra, o patimă greu stăpânită la Ladima, iar la Emilia un vag dispreţ de femeie nesatisfăcută de darurile preponderent epistolare ale poetului îndrăgostit.

Marin Preda

Viaţa ca o pradă

“Viaţa ca o pradă” nu este propriu-zis o carte de memorii, nu este nici un roman de ficţiune, cum l-au socotit unii comentatori. Un număr de pagini reconstituie debutul literar al autorului: amintiri, portretede scriitori cunoscuţi, evocarea atmosferei cultural-politice de la începutul deceniului al cincilea, experienţe de lectură, ect. Altele (nu puţine) intră în sfera literaturii de ficţiune: mici naraţiuni ce pot fi citite independent, eu (naratorul) părând a fi un personaj ca oricare altul.

1. Serghi, Cella. Pânza de păianjen.- Bucureşti, 2009.- 415 p.
2. Neagu, Fănuş. Îngerul a strigat.- Bucureşti, 2009.-319 p.
3. Petrescu, Camil. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.- Bucureşti, 2009.- 365 p.
4. Eliade, Mircea. Romanul adolescentului miop; Gaudeamus.- Bucureşti, 2009.- 460 p.
5. Drumeş, Mihail. Scrisoare de dragoste.- Bucureşti, 2009.- 366 p.
6. Minulescu, Ion. Romanţe pentru mai târziu.- Bucureşti, 2009.- 391 p.
7. Istrati, Panait. Chira Chiralina.- Bucureşti, 2010.- 332 p.
8. Preda, Marin. Marele singuratic.- Bucureşti, 2010.- 363 p.
9. Petrescu, Camil. Patul lui Procust.- Bucureşti, 2010.- 364 p.
10. Preda, Marin. Viaţa ca o pradă.- Bucureşti, 2010.- 299 p.