Activităţi

Mapa tematică "Cât versul răsună, poetul e viu."

Pe parcursul vieţii sale, mult îndrăgitul poet a vizitat sute de şcoli şi grădiniţe, a avut numeroase întâlniri în sate şi oraşe. Pretutindeni, ele au lăsat impresii de neuitat. Acum, când Grigore Vieru a lecat în eternitate, aceste amintiri ni se par şi mai frumoase şi mai pline de sens. El a rămas în amintirea copiilor nu doar ca un poet, dar şi ca om care iubea copiii şi pierdea nici un prilej de a se întalni cu ei.
Au trecut deja  ani de la trecerea Poetului în nefiinţă, lăsând în urma sa un tezaur bogat de poezii, aforisme, publicistică. În memoria lui Grigore Vieru şi a operei sale am creat mapa tematică „Cât versul răsună poetul e viu”:
Dorinţa de a mă juca
Am avut o copilărie grea. Intram în apele Prutului nu ca să mă scald, ci ca să culeg scoici – singura cărniţă a mea în anii  foametei de după război. În copacii pădurii urcam nu pentru a mă legăna în vârful lor, ci ca să rup crengi uscate ăentru foc. Aveam şi o săniuţă, dar ea mai mult lucra, decât zbura la săniuş: căra din pădure lemne…
Vieru, Grigore.  // Alunelul.- 2010
De câte ori am plâns
(Fragmente din cartea „Grigore Vieru pelerin pe drumuri nemţene)
I
Ţin minte când am plâns cu mare durere. Prima oară, în copilărie. Cu opincuţe găurite, singur, în sărăcie, maică-mea mă trimitea în nopţi geroase după lemne în pădure. Eu aveam vreo zece anişori. Şi mă luptam cu viscolul singur, acolo. Nu puteam, nu aveam putere şi plângeam ca un copil.
II
Am mai plâns odată. După ce doi ani de foamete, când am mancat numai lobodă şi ştir, şi borhotul pe care îl aducea mama de la Cernăuţi, de la fabrica de zahăr. Din borhot mama cocea nişte turtiţe. Pe plită. Asta era nu pâine, ci pască…
Vieru, Grigore. De câte ori am plâns: Fragmente din cartea „Grigore Vieru pelerin pe drumuri nemţene” // Alunelul.- Nr. 2.- 2011.- pag. 3
Ţărişoara mea
Am o casă printre ramuri,
Am un sat întreg de neamuri,
Am un codru, o câmpie,
Am un grai ce-mi place mie…
Legământ
Ştiu: cândva la miez de noapte
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recele-mi pleoape…
Grigore Vieru de Ţară, de Grai // Amic.- Nr. 2.- 2009
Mâinile mamei
Când m-am născut, pe frunte eu
Aveam coroană-mpărătească:
A mamei mână părintească,
A mamei mână părintească.
Duios, o, mâna ei întâi
Cu mâna dragei mele fete
S-au întâlnit la mine-n plete,
S-au întâlnit la mine-n plete…
Vieru, Grigore. Mâinile mamei // Amin didactic. Nr.3.- 2011.- pag. 3
Făptura mamei
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti
Iarba ştie cum te cheamă;
Steaua ştie ce gândeşti…
Vieru, Grigore. Făptura mamei // Amin didactic. Nr.3.- 2011.- pag. 3
Un autograf pe 400 de cărţi
Rărfoiesc albinuţa şi zâmbesc, pentru că nu există poezie pe care să nu o cunosc, să nu ştiu să o recit şi îi mulţumesc marelui poet Grigore Vieru pentru această carte fără de preţ. Îmi amintesc şi ziua când am păşit pentru prima dată pragul şcolii cu „Albinuţa” în ghiozdan, fiind sigură de faptul că această carte cu pagini roase de atâta citit mă va ajuta să devin o elevă silitoare.
Am trecut treptele anilor şi astăzi, fiind în faţa şcolii în care am învăţat, regret că nu am în geantă „Albinuţa” pe care o consider permis de intrare în Şcoala primară nr. 83 din Chişinău, care, de o jumătate de an, poartă cu mândrie numele poetului Grigore Vieru…
Plămădeală, Luminiţa. Un autograf pe 400 de cărţi // Amic.- 2010
Grigore Vieru urcă în ceruri
Accidentul în urma căruia a avut de suferit marele poet, s-a produs în noaptea  de 15 spre 16 ianuarie, ora 1.30, pe traseul R-3, la nouă kilometri de capitală. Grigore Vieru se întorcea de la Cahul, unde participase la un spectacol de omagiere a lui Mihai Eminescu. La volanul automobilului „Opel Astra” se afla Gheorghe Munteanu, de 47 de ani, director-adjunct al Ansamblului de cântece şi dansuri populare „Joc”. Din cauza ceţii şi a vitezei sporite, şoferul n-a observat semnul rutier ce indica direcţia deplasării, a pierdut controlul volanului şi s-a lovit în borna de separare, într-un bloc de beton pe care era instalat un panou publicitar…
Raisa Vieru, soţia poetului: Rana pe care o port în suflet nu se va lecui niciodată, până la moarte şi chiar dincolo de moarte. Fiindcă pierderea soţului a fost una subită. Fulgerător a plecat dintre noi. Când pleca la Cahul, i-am zis: „Ia.ţi pastilele, să ai şi pe mâine-dimineaţă”…
Vieru urcă în ceruri // Timpul.- 2010.- 12 februarie.- pag. 11

Lasati un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s